Febra hemoragica Crimeea-Congo, sau CCHF, este o boala severa transmisa de capuse. Virusul CCHF este transmis oamenilor prin muscaturi de capuse sau prin contact cu sangele sau tesuturile de animale infectate in timpul si imediat dupa sacrificare.
Pacientii afectati sunt in principal cei care lucreaza in afaceri cu animale, cum ar fi fermierii, lucratorii de la abator si medicii veterinari. La pacientii cu CCHF, rezultatele comune de laborator includ leucopenia si trombocitopenia. Este una dintre cele mai raspandite infectii arbovirale din lume, cu o rata a mortalitatii de 40-60%.
Cauza si mecanism
Agentul cauzal al CCHF este un nairovirus din familia Bunyaviridae. Animalele infectate sunt de obicei asimptomatice, in timp ce infectia este de obicei fatala la om. Cercetarile serologice sugereaza ca CCHF poate infecta o gama larga de animale salbatice si domestice fara a provoca boli.
Mai mult, infectia cu CCHF este frecvent subclinica sau asimptomatica la oameni. Astfel, febra hemoragica Crimeea-Congo este o infectie severa, mortala, cel mai probabil influentata de factorii gazda si virali. Celulele Kupffer, celulele endoteliale hepatice si hepatocitele sunt considerate a fi tinte cheie ale CCHF.
Oamenii sunt in primul rand gazde fara margini pentru CCHF. Boala severa este astfel o consecinta neintentionata a presiunilor selective la capuse si specii de mamifere care servesc drept rezervor si amplifica gazdele.
Simptome
Febra hemoragica Crimeea-Congo incepe cu simptome febrile nespecifice si evolueaza spre sindromul hemoragic. Infectia progreseaza de obicei prin patru etape: incubatie, pre-hemoragica, hemoragica si convalescenta.
Perioada de incubatie variaza intre trei si sapte zile si depinde de calea infectiei, incarcatura virala si sursa de infectie – sange sau tesut de la animale. Pentru transmiterea bolii sunt necesari minimum 1-10 virusi.
Simptomele apar in a doua faza, pre-hemoragica, care dureaza aproximativ patru pana la cinci zile si consta in febra mare, dureri abdominale, dureri de cap si greata, printre alte simptome. De asemenea, poate fi observata hipotensiune arteriala cu bradicardie relativa, conjunctivita si eruptie cutanata.
In majoritatea cazurilor, faza pre-hemoragica progreseaza in faza hemoragica. Aceasta a treia faza este scurta si implica simptome precum petesiile, hemoragia conjunctivala, hematemeza si melena.
Moartea are loc in cazuri severe din cauza insuficientei multiorganelor, coagularii intravasculare diseminate si socului circulator.
Perioada de convalescenta are loc la 10-20 de zile de la debutul bolii la supravietuitori. In aceasta etapa, pacientii pot prezenta un puls slab si tahicardie, cu auz, memorie si caderea parului.
Virusul febrei hemoragice Crimeea-Congo
Virionii CCHF sunt sferici (diametru ̴ 100 nm) si au un invelis lipidic produs de la gazda. CCHFV este un virus ARN monocatenar cu sens negativ, cu trei segmente genomice etichetate mari (L), medii (M) si mici (S). Segmentul L are o lungime de 11.942 de nucleotide si contine doar un cadru de citire deschis proiectat (ORF) cu 3.442 de reziduuri.
In apropierea capatului N-terminal al ORF se afla un domeniu de proteaza tumorala ovariana (OTU). Segmentul M poate codifica pana la 240 KDa de proteine. Gena M este esentiala pentru imunitate, patogenitate si producerea de vaccin.
Segmentul S al genomului este impartit in opt clade genetic diferite si, impreuna cu polimeraza virala, ajuta la transcrierea si replicarea virala.
Febra hemoragica Crimeea-Congo || CCHF || Cauza, simptome, diagnostic si prevenire a CCHF
Epidemiologie
Distributia geografica a virusului febrei hemoragice Crimeea-Congo este extinsa. Cele mai multe cazuri au fost inregistrate din fosta Uniune Sovietica in primii ani dupa ce virusul a fost caracterizat initial in 1967.
De la descoperirea bolii in Crimeea, bazinul Congo, a fost inregistrata in numeroase parti ale Africii, Orientului Mijlociu, Europa si Asia. Cincizeci si doua de tari au fost desemnate ca zone endemice sau potential endemice, cu multe cazuri raportate anual.
Majoritatea rapoartelor au venit din Turcia, Rusia, Iran si Bulgaria. Clima, cresterea populatiei, calatoriile, agricultura, schimbarile ecologice si miscarea animalelor pot crea oportunitati pentru raspandirea virusului CCHF in zonele neafectate anterior.
Locurile primare ale focarelor sunt in Orientul Mijlociu (Turcia si Iran), cu peste 10.000 de cazuri confirmate in Turcia din 2002. Prevalenta CCHF a crescut intre 2008 si 2012.
Diagnostic si tratament
Datorita potentialului de transmitere nosocomiala, depistarea precoce este esentiala pentru gestionarea pacientului si prevenirea transmiterii suplimentare a bolii. Demonstrarea virusului sau a genomului viral este cea mai concludenta metoda de diagnostic. Izolarea virala, RT-PCR si testele serologice pot ajuta toate in procesul de diagnosticare.
Principala abordare in tratarea persoanelor cu infectie cu virus CCHF este gestionarea dezechilibrelor fluide si electrolitice, in functie de severitatea manifestarii clinice.
Diagnosticele precoce si terapia de sustinere, cum ar fi inlocuirea sangelui, trombocitelor si plasmei, pot salva vieti, in special la pacientii cu manifestari hemoragice. In prezent, exista doua vaccinuri cu virusul CCHF – primul este un vaccin inactivat cu formalina creat in Bulgaria folosind creier infectat de soarece alaptator, iar al doilea este un vaccin ADN testat la soareci. Niciunul dintre vaccinuri nu a fost supus unor studii clinice randomizate oficiale.
Datorita potentialului epidemic, ratei ridicate de mortalitate, inclinatiei pentru infectii nosocomiale si dificultatilor de tratament si prevenire, focarele de CCHF reprezinta un pericol pentru sanatatea globala.
