Juan se joaca cu mingea intr-un parc public, cand Jorge soseste si i-o ia. John incepe sa planga. Isi vrea mingea. Ce putem face? Trebuie sa intervenim? In general, avem tendinta sa avem incredere ca mama lui Jorge se ocupa de a pune ordine, dupa regulile de convietuire pe care le cunoastem cu totii (mai mult sau mai putin). Daca nu este cazul sau daca persoana responsabila pentru celalalt copil nu actioneaza, mama lui Juan are mai multe optiuni:
- Poti sa te ridici de pe banca alergand si sa ordoni uzurpatorului sa returneze mingea.
- Poti sa-l mangai pe Juan, sa astepti ca cealalta mama sa intervina, sa-i distragi atentia cu altceva…
- De asemenea, nu poti face nimic.
In orice caz, este mai probabil ca atitudinea lui sa fie diferita daca nu sunt mai multi adulti decat daca mama celuilalt copil este prezenta. Daca, pe deasupra, este o prietena sau o persoana cu care doreste sa faca o impresie buna, ea va incerca sa-l faca pe Juan sa vada ca poate imprumuta mingea celuilalt copil, ca trebuie impartita. Dupa aceeasi regula generala, este probabil ca mama de Jorge sa-si cearta fiul si sa-l oblige sa returneze obiectul furat.
Intervenind, le facem celor mici o favoare sau ii impiedicam sa-si dezvolte capacitatea de a se apara? O facem pentru a-i educa sau pentru a arata bine in fata altor adulti? Le transmitem mesaje mixte?
Exista cateva linii directoare de baza care ne pot ghida. Pentru inceput, daca nu exista „pericol de moarte” si conflictul este intre egali, adica intre copii de aceeasi varsta si de aceeasi talie, cel mai indicat este sa-i lasi sa rezolve singuri, cu unele nuante.
„La trei si patru ani, copiii incep sa dobandeasca instrumente sociale comportamentale care merg mana in mana cu dezvoltarea inteligentei lor emotionale, adica invata sa obtina controlul intern. Din acest motiv, poate fi util sa le reamintim anumite reguli pe care nu trebuie sa le uite”, spune pedagogul Maria Indiano. Pentru inceput, nu se lipeste si nici nu iti smulge lucrurile din maini. Iar atunci cand doi copii isi doresc acelasi obiect de uz comun (de exemplu, un leagan intr-un parc sau o jucarie detinuta de un tert), cel care il folosea are prioritate; celalalt il poate avea cand primul termina de jucat cu el.
Ceea ce functioneaza este medierea intre copii
„In afara de a ne aminti regulile, de multe ori, daca conflictul se prelungeste sau una dintre parti pare prea afectata (de exemplu, daca Juan nu se opreste din plans si celalalt copil isi ignora plangerea), ne putem apleca sa fim la inaltimea lui.si actioneaza ca mediatori. Este un rol delicat, care nu are nicio legatura cu jocul de politist, pentru ca este vorba de a folosi toata impartialitatea noastra pentru a pune pe masa cu cuvinte ceea ce se intampla. Fara a judeca, fara a manipula si fara a-i obliga pe protagonisti sa faca nimic”, sfatuieste Indiano. «Juan, plangi pentru ca nu ti-a placut ca Jorge ti-a luat mingea, nu? Jorge, mingea ii apartine lui Juan. Dar l-ai vrut pentru ca ai vrut sa te joci cu el, nu? Ce crezi ca poti face? Juan, vrei sa-i imprumuti mingea lui Jorge daca iti cere sa te rog sau daca asteapta ca tu sa o folosesti mai intai? Jorge, vrei sa schimbi mingea cu una dintre jucariile tale sau sa mergi acasa cu a ta? Va puteti gandi la o alta modalitate de a o repara?
Cuvintele misca munti atunci cand vine vorba de rezolvarea conflictelor de interese, de asemenea, ii ajuta pe copii sa puna un nume ceea ce traiesc si sa-si inteleaga sentimentele. Si, mai presus de toate, sunt cheia pentru a invata sa negociezi, o abilitate esentiala pentru a te descurca in viata la toate varstele.
- Este esential sa fim consecventi : daca nu intervenim atunci cand copilul nostru ia mingea de la alt copil, nu ar trebui sa intervenim daca celalalt copil il plesneste pentru a o recupera sau cand el este cel care ramane fara jucarie. Este greu, da, pentru ca uneori ne este mai greu sa stam pe margine daca fiul nostru sufera sau, in alte cazuri, daca el este cel care ne copleseste.
- Sa ne amintim ca singura modalitate sanatoasa de a interveni este sa fim neutri si sa actionam mereu in acelasi mod: abia atunci copilul nostru va invata clar ca toti copiii au aceleasi drepturi.
- O alta greseala comuna este de a nega sentimentele copilului cu expresii precum „nimic nu s-a intamplat”. „Daca nu s-a intamplat nimic, de ce imi vine sa plang (sau de ce ma simt atat de furios)?” se va intreba Juan, confuz.
- Nu ajuta nici sa distragi atentia de la problema: daca atunci cand Juan plange pentru ca i-au luat mingea, ii spunem „Vino, iti cumpar o inghetata” sau „Uita-te la camionul ala tare!”, vei invata sa eviti problemele si tot nu vei sti cum sa actionezi atunci cand aceeasi situatie se repeta.
