Tulburarea hipersexuala este un diagnostic propus pentru persoanele care se angajeaza in sex sau se gandesc la sex prin fantezii si indeamna mai mult decat in mod normal. Aceste persoane se pot angaja in activitati precum pornografia , masturbarea , sexul cu plata si mai multi parteneri, printre altele. Ca urmare, aceste persoane pot simti suferinta in domeniile vietii, inclusiv in munca si relatii.
Existenta ,, dependentei sexuale ” se afla sub o dezbatere aprinsa. Cu toate acestea, intr-o decizie controversata, tulburarea compulsiva a comportamentului sexual a fost adaugata la Clasificarea Internationala a Bolilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Unii cercetatori vad aceasta tendinta ca pe o problema de reglare a comportamentului, in timp ce alti experti se intreaba daca acest comportament deriva dintr-o dorinta sexuala mai mare sau daca provine din probleme de control al impulsurilor. Din cauza unui astfel de dezacord cu privire la validitatea acestui comportament, numarul celor afectati este, de asemenea, sub control – unii spun ca este de la 3 la 10 la suta din adulti.
Alti experti considera ca cauzele reale ale comportamentului includ stari emotionale, si anume anxietate depresie sau conflict de relatii. Pentru unii indivizi, rusinea si moralitatea pot fi, de asemenea, implicate. Indiferent daca conditia exista sau nu, psihoterapia poate fi utila pentru persoanele care doresc sa regleze emotiile si sa obtina o perspectiva asupra sexualitatii lor .
Hipersexualitatea nu este inclusa in Manualul de diagnostic si statistic al tulburarilor mentale , editia a cincea. Anterior, a fost enumerata in DSM-4 ca o tulburare sexuala, nespecificata altfel, cu definitia ,,suferinta despre un tipar de relatii sexuale repetate care implica o succesiune de indragostiti care sunt experimentati de individ doar ca lucruri care trebuie folosite”.
Propunerea din 2010 pentru adaugarea tulburarii hipersexuale in DSM-5 a inclus criteriile comportamentului sexual incontrolabil. Sustinatorii includerii comportamentului au sustinut ca persoanele care se angajeaza in aceasta excesivitate sufera de o mare suferinta. In criteriile propuse, tulburarea hipersexuala a fost conceputa ca o tulburare a dorintei sexuale neparafilice cu o componenta de impulsivitate.
Diagnosticul propus nu a fost adaugat la DSM-5. Expertii observa ca nu exista suficiente dovezi empirice care sa sustina diagnosticul. Multi nu o considera o dependenta si cred ca nu are asemanari cu alte dependente.
Simptome
Este important sa retineti ca comportamentul sexual este o parte normala si sanatoasa a vietii si ca multi oameni se bucura sa fie activi cu mai multi parteneri sexuali sau sa caute multe tipuri diferite de experiente sexuale. Hipersexualitatea devine problematica atunci cand provoaca suferinta semnificativa unei persoane sau ii pune in pericol sa se faca rau pe sine sau pe altcineva.
Cauze
Cauzele comportamentului hipersexual nu sunt bine intelese. Unii copii sau adolescenti se pot angaja intr-un comportament sexual crescut sau inadecvat din punct de vedere al dezvoltarii ca urmare a experientelor traumatice , a factorilor de stres sau a bolilor mentale. Desi nu exista o definitie standard a hipersexualitatii la copii, se stie ca copiii abuzati sexual pot prezenta comportamente sexuale crescute, iar comportamentul sexual cu risc ridicat este asociat cu factori socio-demografici, cum ar fi disfunctia familiala si stresul social.
De asemenea, este important sa luati in considerare rolul pe care cultura il joaca in conceptul de hipersexualitate. Culturile care privesc sexualitatea intr-o lumina mai pozitiva pot avea valori care nu judeca comportamentul sexual ca fiind ,,excesiv”.
Tratament
Dependenta sexuala si tulburarea hipersexuala nu sunt incluse in DSM-5, dar daca o persoana se angajeaza in comportamente sexuale care provoaca suferinta, este disponibila consiliere specializata.
Tratamentul poate implica urmatoarele:
Reconstruirea relatiilor
Gestionarea stresului
Identificarea factorilor declansatori ai gandurilor sexuale sau a comportamentelor sexuale compulsive
Gasirea unor comportamente alternative mai putin distructive
