Daca doua persoane se intalnesc, locuiesc in acelasi oras, petrec majoritatea noptilor, saptamanii impreuna si se indreapta spre casatorie, nu are sens sa se mute impreuna si sa economiseasca putini bani?
Majoritatea cuplurilor spun da. Desi intelepciunea traditionala sustine ca convietuirea este o idee proasta – si din punct de vedere istoric a fost intr-adevar asociat cu un risc mai mare de divort – mutarea impreuna inainte de casatorie este norma in randul cuplurilor de astazi.
Dar inainte ca cuplurile sa semneze un contract de inchiriere impreuna, ar face bine sa se intrebe: Am alunecat in decizia de a ne muta impreuna sau am decis sa convietuim?
Aceasta intrebare conteaza in ceea ce priveste durata si calitatea casatoriei ulterioare. Traditionalistii tind sa creada ca convietuirea inainte de casatorie este o idee proasta, iar progresistii sunt mai predispusi sa o accepte, dar noile cercetari arata ca nu este cea mai buna modalitate de a aborda intrebarea: important este modul in care cuplurile fac saltul intr-o viata comuna.
Un raport lansat astazi de la National Marriage Project de la Universitatea din Virginia analizeaza multi factori care prezic o casatorie de inalta calitate. Peste o mie de americani, cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, care erau intr-o relatie, au fost recrutati in studiu. In cinci ani, 418 dintre aceste persoane s-au casatorit. Galena Rhoades (un co-autor al acestui articol) si Scott Stanley, ambii de la Universitatea din Denver, s-au uitat indeaproape la cei care s-au casatorit, cercetand istoria relatiilor lor cu sotul lor, relatiile cu ceilalti si calitatea casatoriilor lor.
Lectura recomandata
Una dintre principalele descoperiri a fost despre modul in care cuplurile abordeaza etapele de referinta ale relatiei, cum ar fi mutarea impreuna. Fiecare relatie trece prin etape, sau tranzitii, care marcheaza cat de serioasa devine relatia. A merge la o prima intalnire este unul; un prim sarut este altul. Alte repere ar putea include discursul „definiti relatia” – momentul in care un cuplu spune ca sunt de fapt un cuplu – sex, logodna, casatorie si copii.
In trecut, aceste repere tindeau sa urmeze o ordine simpla care incepea cu curtarea, depasea reperele casatoriei, convietuirii si sexului si se termina cu copiii. Structura si rigiditatea curtarii au insemnat ca cuplurile aveau mai putina libertate, dar si ca fiecare etapa a fost ritualizata, majoritatea cuplurilor urmand acelasi scenariu. Barbatii nu le-au cerut doar femeilor, de exemplu; au obtinut mai intai permisiunea tatalui viitoarei mirese. Cuplurile au trecut prin aceste etape in mod deliberat, in parte din cauza asteptarilor societatii si in parte pentru ca stiau ca fiecare pas are consecinte care schimba viata.
Acum, casatoria vine la sfarsitul oricarei secvente pe care oamenii doresc sa o urmeze. Aproximativ noua din 10 cupluri fac sex inainte de casatorie, jumatate dintre femei cohabiteaza inainte de casatorie si patru din 10 copii se nasc din mame necasatorite.
Libertatea de a alege orice secventa de relatie are beneficii, dar poate avea si un cost pe termen lung. Astazi, cuplurile par mai putin probabil sa treaca prin etapele importante ale relatiei intr-un mod deliberat si atent. Mai degraba, noile date arata ca acestea tind sa treaca prin acele etape. Ganditi-va la cuplul de colegiu a carui relatie a inceput ca o legatura intamplatoare, la cuplul care s-a mutat impreuna pentru a putea plati mai putina chirie sau la cuplul care a ales sa fuga dintr-un capriciu mai degraba decat sa aiba o nunta oficiala. Acestea sunt cupluri care, adesea fara sa-si dea seama, au trecut prin tranzitii relationale care ar fi putut fi planificate, discutate si dezbatute.
Datele arata ca cuplurile care au trecut prin tranzitiile relatiei lor au avut in cele din urma o calitate conjugala mai slaba decat cei care au luat decizii intentionate cu privire la etapele importante. Modul in care cuplurile fac alegeri conteaza. De exemplu, imediat dupa ce s-au mutat cu partenerii lor, indivizii au fost intrebati cum au inceput sa convietuiasca. Pe o scara de cinci puncte, ei au indicat daca au alunecat in miscare sau au luat o decizie impreuna. Cei care si-au evaluat mutarea ca fiind o decizie au avut casatorii mai fericite mai tarziu. Cei care s-au mutat impreuna fara un angajament reciproc fata de casatorie au avut mai intai o calitate mai scazuta a casatoriei. Douazeci si opt la suta dintre persoanele care au alunecat in coabitare au fost in casatorii fericite, in timp ce 42 la suta dintre cei care au decis sa traiasca impreuna au fost in casatorii de inalta calitate.
Un alt exemplu este conectarea si alunecarea sa ulterioara intr-o relatie. O treime dintre cei care s-au casatorit au spus ca relatia lor cu eventualul lor sot a inceput ca o legatura si, de asemenea, ei au fost mai nefericiti in casatoriile lor mai tarziu.
De ce oamenii care decid se descurca mai bine decat cei care trec prin reperele lor? Datele sugereaza doua posibilitati. Primul este ca cei care decid ar putea fi doar oameni mai grijulii. Pentru indivizi, a decide inseamna sa se gandeasca cu atentie la ceea ce isi doresc de la un partener romantic, in viata lor sexuala, de la convietuirea impreuna si de la a avea copii – si sa tina cont de aceste dorinte in timp ce navigheaza in relatii. Pentru cupluri, a decide inseamna a-ti lua timp pentru a comunica si pentru a lua decizii reciproce atunci cand este in joc ceva important. Cuplurile care decid, mai degraba decat sa alunece, au, de asemenea, mai multa practica in lucrul impreuna si sunt probabil mai buni sa vorbeasca in mod proactiv despre probleme importante din viata, o abilitate care i-ar putea ajuta sa construiasca o casnicie fericita.
Atunci cand partenerii aluneca, ei tind sa fie mai putin atenti, ceea ce ar putea avea consecinte negative, cum ar fi casatoria cu o pereche slaba. De exemplu, cuplurile care intra in coabitare fara planuri formale de a se casatori ar putea continua in casatorii care altfel nu s-ar fi intamplat. Problema convietuirii este inertia. Este mult mai greu pentru cupluri sa puna capat relatiei lor atunci cand locuiesc impreuna. Ei cumpara mobilier impreuna, se obisnuiesc cu rutina de a locui impreuna si impart facturile si chiria. Cercetarile arata ca aceste constrangeri le-ar putea impiedica sa se desparta.
Decizia mai degraba decat alunecarea se invarte in jurul angajamentului – nu doar unul fata de celalalt, ci si decizia in sine. Luarea unei decizii, arata cercetarile, pregateste indivizii pentru o mai buna urmarire. Mai mult, majoritatea culturilor au ritualuri puternice si de relatii publice care ajuta cuplul sa ia decizia si sa o duca la bun sfarsit. Logodna este exemplul perfect. Exista un scenariu societal pentru logodna care face mai putin probabil ca cuplurile sa alunece intr-o logodna. Pe masura ce doua persoane se apropie de o logodna, fiecare partener a stabilit (speram ca) ca vrea sa-si petreaca viata cu celalalt, de obicei este implicat un inel scump, iar anuntul de logodna spune lumii ca cuplul intentioneaza sa obtina. casatorit.
