Apropierea treptata dintre Homo sapiens, oamenii actuali, si neanderthalieni, din punct de vedere intelectual, dar si din punct de vedere genetic, a fost unul dintre cele mai provocatoare procese stiintifice din ultimele decenii. Cea mai apropiata specie umana, care a locuit in Europa si Asia de cel putin 300.000 de ani, a incetat sa mai fie o oglinda indepartata si a devenit o reflectare din ce in ce mai apropiata a umanitatii moderne. Aceasta schimbare a dus la un interes de neoprit pentru oamenii de Neanderthal, care sunt protagonistii unor publicatii stiintifice constante, carti populare si expozitii.
Asa cum a subliniat eseistul israelian Yuval Noah Harari, „prin simplul fapt ca au existat, oamenii de Neanderthal contesta unele dintre cele mai pretuite idealuri si iluzii ale noastre, ne obliga sa punem la indoiala credinta ca Homo sapiens este varful creatiei si ceea ce este inseamna a fi om. Si aceste chestiuni sunt acum mai urgente ca niciodata.” Autorul cartii Sapiens a scris aceste cuvinte in recenzia The New York Times a cartii Kindred. Neanderthal life, love, death and art (Relatives. The life, love, death and art of the Neanderthals), de cercetatoarea si arheologul britanic Rebecca Wragg Sykes, un bestseller in lumea anglo-saxona care va fi publicat in Spania dupa vara de Geoplanet.
Wragg Sykes incearca sa sintetizeze in cartea sa toate cunostintele care s-au acumulat despre neanderthalieni in ultimele trei decenii, proces care s-a accelerat dupa ce, in urma cu zece ani, o echipa de la Institutul Max Planck din Leipzig condusa de Svante Paabo i-a secventat genomul. si descopera ca oamenii moderni au o proportie mica de gene de Neanderthal, ceea ce arata ca hibridizarea a avut loc intre cele doua specii. Mai filozofica este recenta carte La vida contada por un sapiens a un neandertal (Alfaguara), in care scriitorul Juan Jose Millas si paleantropologul Juan Luis Arsuaga, codirector al Fundatiei Atapuerca, vorbesc despre divin, dar mai ales despre umanul. Ucigasul sapiens si declinul neandertalienilor (Almuzara), de paleontologul Bienvenido Martinez-Navarro, a fost si el publicat.
„Ei ne fascineaza din acelasi motiv pentru care romanele science fiction ne fascineaza: pentru ca sunt o alta versiune a noastra”, explica Juan Luis Arsuaga intr-o conversatie telefonica. „Totul indica faptul ca au acelasi nivel intelectual ca noi si, totusi, nu sunt la fel. Putem spune ca au aceeasi minte, dar nu aceeasi mentalitate. Ele reprezinta un alt mod de a fi uman si asta este ceva foarte greu de imaginat pentru noi.” Intr-un interviu prin apel video, Wragg Sykes vorbeste in acelasi sens: „Neanderthalienii ne-au schimbat perceptia despre noi insine. In cultura occidentala am incercat intotdeauna sa ne despartim de restul naturii, pentru a arata ca suntem mai buni decat animalele. Neanderthalienii ne obliga sa ne regandim asta.”
Kindred aduna trei decenii de descoperiri despre neanderthalieni, care coincid si cu o revolutie in arheologie si genetica. Aplicarea chimiei si a tehnicilor sofisticate de datare ne-a permis sa stim ca oamenii de Neanderthal aveau gandire simbolica -desi nu neaparat arta-, ca dominau plantele si peisajul care le inconjura, ca erau constienti de materialul litic pe care il foloseau pentru diferite instrumente, care foloseau culori, in special rosu si ocru, care isi ingropau mortii si ingrijeau batranii. Atat din cauza prezentei genei FOXP2, asociata cu limbajul, cat si din cauza tipului de animale pe care le-au vanat – uciderea lor a necesitat cooperarea grupului –, oamenii de stiinta cred ca au folosit o forma de comunicare.
„In cursul ultimului deceniu, numeroase descoperiri ne-au schimbat paradigma despre capacitatile Neanderthalienilor”, explica cercetatorul danez Trine Kellberg Nielsen, profesor la Universitatea din Aarhus si curator al unei expozitii despre neanderthalieni la muzeul Moesgard, specializat in antropologie si preistorie. care poate fi vazut pana la sfarsitul anului (centrul este in prezent inchis din cauza covidului). „Multe dintre lucrurile pe care anterior le-am atribuit doar propriei noastre specii, cum ar fi o cultura vizuala si un comportament social, sunt acum extinse la oamenii de Neanderthal”.
Noi descoperiri se acumuleaza aproape in fiecare luna, chiar si in fiecare saptamana. Abia in ultimele sapte zile a aparut un studiu, bazat pe sedimente din Pestera Salt –Spania este unul dintre cele mai fertile campuri in studiul acestei specii datorita numarului de depozite–, privind prezenta microorganismelor benefice in microbiota. intestinal al oamenilor de Neanderthal si in aceeasi vineri au aparut alte cercetari genetice care ne-ar putea permite sa intelegem in viitor cum a evoluat creierul lor si le-a influentat comportamentul.
Cu toate acestea, asa cum a subliniat scriitorul britanic John Lanchester intr-un text din London Review of Books despre Kindred, marele mister ramane: „Nu sunt o versiune esuata a noastra si calea de la ei la noi nu este teologica. Si totusi… adevarul este ca noi suntem aici si ei nu sunt si, desi evolutia nu are niciun scop, intrebarea de ce si cum s-a intamplat asta ramane una convingatoare.” Data este singurul lucru care se stie: acum aproximativ 40.000 de ani, cand Sapiens au inceput sa avanseze prin Europa, oamenii de Neanderthal au disparut din inregistrarea fosilelor.
Unii cercetatori sustin ca au ramas cateva milenii in sudul Peninsulei Iberice, in doua pesteri situate in Gibraltar, dar datele sunt inca controversate. In cartea sa, Bienvenido Martinez-Navarro mizeaza pe o explicatie bazata mai ales pe lupta pentru resurse. „Am concurat pentru aceleasi resurse pe acelasi teritoriu”, spune el, fara a exclude deloc violenta. Cu toate acestea, aceasta nu este cea mai raspandita ipoteza in randul expertilor. Arsuaga, la randul sau, considera ca sosirea Homo sapiens in circumstante extreme – inceputul unei ere glaciare – a fost decisiva. „Intr-un moment critic, specia care trece cel mai putin rau este cea care prevaleaza.”
Rebecca Wragg Sykes avanseaza in Kindred o noua ipoteza, bazata pe studii genetice si chimice ale instrumentelor pe care le-au folosit ambele specii. „Stim din genetica ca nu a existat o mare diferenta in ceea ce priveste numarul de indivizi, dar si ca grupurile de Homo sapiens erau mult mai interconectate. Daca ne gandim ca au fost intr-o perioada in care conditiile climatice se deteriorau rapid, atunci cand ai o retea de contacte este mai usor sa te muti in alte locuri si poate ca oamenii de Neanderthal nu aveau asta. Stim din arheologie ca nu existau diferente mari intre ceea ce mancau si avem dovezi ca Homo sapiens din acea perioada avea deja arme cu care sa vaneze de la distanta, sageti, sageti, sisteme de aruncare a sulitei, iar oamenii de Neanderthal nu aveau. Sfarsitul lui a fost un amestec de handicapuri tehnologice, schimbari climatice si sociabilitate. Dar, avand in vedere ca oamenii non-africani au intre 1% si 4% din genele de Neanderthal, nu a existat niciodata atat de mult material genetic de la speciile disparute care circula pe planeta in istorie. Wragg Sykes argumenteaza: „Ne arata ca pe Pamant a existat mai mult de o forma de fiinta umana”.
