Pe masura ce cel de-al doilea razboi mondial a stralucit pe pamant, iar colosul care era forta Axei a aruncat deseuri in vaste zone ale Europei, multe dintre tarile aliate au inceput sa incerce sa gandeasca in afara cutiei. Acestea au fost momente tensionate, in care au fost adesea in fata unui inamic aparent de neoprit, asa ca, in unele ocazii, Aliatii au fost nevoiti sa devina creativi.
Exista numeroase scheme ciudate care au fost gandite sau efectuate de fortele aliate de-a lungul razboiului, inclusiv bombe liliac, rachete ghidate cu porumbei si caini care depuneau bombe, precum si utilizarea cadavrelor ca spioni si chiar parasutarea cainilor soldati. Cu toate acestea, una dintre cele mai ciudate a fost momentul in care SUA a construit o armata de tancuri gonflabile, efecte speciale si actori pentru a lupta cu inamicul in moduri inteligente.
Puse laolalta in 1944, unitatea armatei americane a fost numita trupele speciale ale sediului 23, iar misiunea lor a fost simpla. Ele urmau sa fie o unitate mobila, multimedia, de inselaciune tactica, care sa incerce sa insele, sa induca in eroare, sa intimideze si sa pacaleasca inamicul folosind diverse tehnici inselatoare pentru a inlocui trupe reale, pentru a speria trupele si pentru a infrunta miscari reale de trupa. Aceasta a fost o unitate in care creativitatea a fost pretuita si, in acest scop, mai degraba decat soldatii inrolati, s-au concentrat pe recrutarea artistilor, arhitectilor, actorilor, design-ilor si inginerilor, toate selectate din locuri precum scoli de arta si agentii de publicitate si printre randurile lor au fost, de asemenea, personal real al armatei din randul celor 406th Engineers Combat (care se ocupau de securitate), 603rd Engineers Camouflage, 3132 Special Signal Service Company si Special Signal Company ca suport.
Pentru a-si duce la capat unitatea numita si ,,Armata Fantoma“, avea o punga elaborata de trucuri. Purtau uniforme false cu insemne false, iar echipamentele lor nu erau adevarate arme, ci mai degraba tancuri gonflabile, artilerie falsa si aeronave, idee pe care americanii le-au luat de la britanici in 1942, cand folosisera cu succes o tactica similara in lupta din El Alamein sub numele de cod ,,Operatia Bertram”. Jucariile gonflabile pe care le aveau in arsenalul lor includeau tancuri, tunuri, jeepuri, camioane si avioane, toate umplute cu aer prin utilizarea compresoarelor speciale si care, cu antrenament, puteau fi construite in cateva ore. Aceste vehicule si arme false erau atat de meticulos proiectate si aratau atat de realiste, fiind create chiar semne pentru rezervoarele false, incat de la distanta pareau indistingibil fata de real.
Toate acestea au primit un nivel suplimentar de realism prin difuzoare uriase, care ar emite inregistrarile sunetelor unei mari unitati de infanterie sau a unui aerodrom, care ar putea fi apoi remixate si schimbate in zbor pentru a se potrivi cu situatia particulara. Toate acestea aveau scopul final de a face ca forta falsa sa para una formidabila reala si sa faca ca unitatea, care avea doar 1.100 de barbati, sa para mult mai mare decat ar fi fost in realitate. Au ajuns chiar sa conduca camioane adevarate printre falsuri, cu doar doi soldati asezati in spate pentru a simula efectul ca acesta era plin de barbati, iar artileria si vehiculele reale au fost raspandite printre cele false pentru un plus de realism. Unitatea a ajuns chiar pana la crearea unei transmisii radio false care imitau operatorii reali de la unitatile reale si dadea informatii false, precum si folosea efecte speciale, precum fum si lumini, pentru a completa iluzia. Rick Beyer, care a scris o carte intreaga despre unitatea intitulata “The Ghost Army of World War II“, spune despre unitatea unica: Misiunea Armatei Fantoma, care a fost numita oficial 23rd Headquarters Troops, a fost, practic, sa pretind ca sunt alte unitati ale Armatei, mult mai mari, pentru a-i pacali pe nemti despre locatia si dimensiunea acestor unitati. Deci au avut tot felul de trucuri in maneca. Aveau tancuri gonflabile, camioane si artilerie pentru a pacali recunoasterea aerului inamic. Aveau trucuri de sunet, pentru a putea face sa sune ca niste coloane de camioane si soldati si tancuri care se deplasau noaptea. Aveau radio fals. Si au avut si ,,efecte speciale”, asa ca au infiintat un sediu fals, au purtat pete de unitati pe care le-au impersonat, astfel incat toate aceste mesaje sa-i spuna inamicului care ar putea asculta radioul, sa-l priveasca sau sa aiba spionii, care au spus ca cea de-a 75-a Divizie de infanterie era acolo, cand, de fapt, se afla in alta parte, la 10 mile.
