8 Martie – de ce ne sarbatorim mamele

Categories DiversePosted on

Ideea Zilei Internationale a Femeii a fost propusa pentru prima data in 1910, la cea de-a doua editie a Conferintei Internationale a Femeilor Socialiste. Ziua Internationala a Femeii devine astfel, o recunoastere, nu numai simbolica, a locului pe care femeia il ocupa in societatea contemporana, dar si a rolului, din ce in ce mai important, jucat in istoria si devenirea lumii.

Astazi sarbatorim ziua tuturor femeilor din lume, iar copiii mici stiu ca singura femeie din viata lor este mama. In perioada prescolara, copilul traieste o amplificare si diversificare a starilor afective, dar i se contureaza si posibilitatea de evaluare interioara comparativa a lor. El experimenteaza emotii din ce in ce mai complexe si mai nuantate. Unul dintre obiectivele gradinitei si a scolii este educarea copiilor in sensul omeniei, generozitatii, receptivitatii la durerile si bucuriile celor din jur.

Atasamentul copilului fata de familie, si in special fata de mama sa, este indiscutabil. Dar, in acelasi timp, oricat ar parea de ciudat, dragostea si atasamentul, comportamentul si manifestarile fata de mama trebuie formate.

Aceasta zi de 8 Martie poate fi un prilej de a forma aceste manifestari de dragoste, respect si consideratie fata de cea care ne-a dat viata. Iar daca mediul familial nu este suficient de “rafinat” in a forma copilului deprinderi corecte, atunci aceasta sarcina ar trebui sa revina gradinitei, scolii – in special cadrelor didactice, care tin legatura cu familia.

La varsta prescolara, cand se pun bazele caracterului copilului, cand incepe sa se defineasca profilul sau moral, cand i se formeaza atitudinea fata de oameni, fata de lumea inconjuratoare, este foarte important sa-l invatam cum sa-i respecte si sa-i iubeasca pe ceilalti, si in primul rand pe mama sa.

Facand apel la literatura clasica, putem prezenta cateva portrete de mame, schitate in operele lor de catre autori romani consacrati : Ion Creanga, George Cosbuc, Mihai Eminescu etc. Fiecare mama evocata de acestia are o anumita personalitate – puternica sau firava, un anumit fel de a fi – poate vesel, vioi, sugubat sau trist, obosit si, indiferent ca ofera caldura mangaierilor palmelor sale sau nuielusa pedepsitoare, din fiinta ei razbate deosebita lumina si dragoste materna, devotamentul total fata de cei carora le-a dat viata.

De aceea, trebuie pornit cu copiii de la faptul ca, desi deseori ei afirma “Te iubesc foarte mult, mamico!”, aceste cuvinte nu sunt suficiente si trebuie ca prin tot ceea ce fac, sa le demonstreze in viata de zi cu zi.

Invata-ti copilul de mic sa arate si sa exprime grija, atentie, dragoste, preocupare pentru familia sa si pentru zilele importante din timpul anului. Daca cel mic nu este obisnuit sa arate toate acestea, atunci, devenind adult, relatia cu mama va ramane la fel de simpla, rezumandu-se la a primi natural grija mamei. Si atat !

Oricate expectative si pretentii ai, ca mama, de la copii, sa nu uiti nici o clipa ca si ei, la randul lor, au dorinte si asteptari…Iar gandurile lor sunt oglinzile reale si ideale in care se poate regasi familia. Nu trebuie decat privite!