Din ce in ce mai mult, liderii nostri vorbesc despre valorile australiene si presupun ca acestea au aparut in mod organic, ca si cum ar fi prin intermediul unei forje morale. O viziune alternativa este ca caracterul nostru national si simtul identitatii au fost modelate mai ales de pamantul insusi: suntem o natiune de indivizi individualisti, rezistenti si plini de resurse, deoarece pamantul nostru este izolat, expansiv, capricios si unic.
Praful tarii noastre, seceta, inundatiile, sangele si frumusetea aspra ne-au facut ceea ce suntem.
Intr-un raport, Pew Charitable Trust a compilat o serie de perspective asupra modului in care oamenii care traiesc in Australia indepartata si rurala isi vad viata si tara. Am intervievat aproximativ 12 grupuri pe parcursul unui an, incercand sa intelegem relatiile complicate dintre oamenii nostri si natura noastra.
Intrebarile de baza abordate in aceste conturi sunt simple. Cum ne vedem pamantul? Cum traim in ea? Cum ne pasa de el? Cum suntem modelati de ea? Ce pretuim in el sau cautam de la el? Si in ce masura are pamantul acum nevoie de noi?
Raspunsurile au fost interesante. Pentru multi australieni indigeni, tara este o trasatura definitorie, un loc de apartenenta, impregnat de-a lungul a nenumarate generatii cu sens si semnificatie spirituala. Pentru multi alti australieni care traiesc in regiuni indepartate, tara ofera inca un sentiment imbratisator al locului, un cadru in care viata poate avea sens.
„Acest loc este locul in care ma simt in siguranta, inspirat si necesar”, a spus managerul de conservare Luke Bayley despre Rezervatia Charles Darwin. „Imi place peisajul – cerul mare, stancile acoperite de intemperii si asprimea; frumusetea cand totul se aduna […] De asemenea, mi se pare o calatorie fara sfarsit.”
Desi s-ar putea sa-si doreasca lucruri diferite de la pamant, minerii, pastorii, proprietarii aborigeni de terenuri, pazatorii de animale salbatice si operatorii de turism impartasesc cu totii niste valori, preocupari si limbaj esential.
Toti cauta sa pretuiasca si sa-si mentina productivitatea si sanatatea; toti recunosc noile amenintari care o pot submina; toti simt un sentiment de apartenenta si o responsabilitate fata de aceasta; toti apreciaza necesitatea de a cunoaste cum functioneaza pentru a obtine beneficii si intretinere din el; toti vad frumusetea si mirarea in cel putin unele dintre elementele sale constitutive; toti recunosc provocarea de a gestiona terenuri vaste cu putini oameni; si, intr-o oarecare masura, toti inteleg o dependenta reciproca intre pamant si oameni.
Acest teren comun ofera o baza solida pentru colaborarea si planificarea la scara regionala – sau nationala – necesare pentru gestionarea Outback Australia, cu provocarile sale unice de legaturi complexe de mediu pe distante mari, amenintari omniprezente si putine resurse de management.
Dar diferentele nuantate de perspective sunt si ele importante. Multi care traiesc in Outback Australia se identifica puternic cu alte grupuri care traiesc pe pamant. Dar exista multe posibilitati – pana acum putin dezvoltate – in indepartata Australia pentru o recunoastere sporita a perspectivelor si expertizei altora.
In special, exista o oportunitate extraordinara de a reuni cunostintele intime despre tara si grija ei detinute de indigenii australieni cu punctele forte adesea complementare ale managementului terenurilor bazate pe stiinta occidentala. Putem crea un management de mediu distinctiv australian, bazat pe cunoasterea intima a tarii si capacitatea de a raspunde noilor sale amenintari.
Desigur, exista si unele inconsecvente notabile intre perspectivele pe care le-am investigat, care indica probleme nerezolvate care necesita atentie si un proces mai bun de conciliere sau intelegere reciproca. De exemplu, valorile atribuite dingo-urilor si cainilor salbatici si, prin urmare, gestionarea lor, raman foarte polarizate in randul oamenilor care traiesc in Australia indepartata. Elementele de apa si foc sunt esentiale in Outback, iar utilizarea lor este adesea contestata.
Mai mult, asa cum societatea noastra a fost modelata de tara noastra, din ce in ce mai mult remodelam tara, in mod deliberat sau din neatentie, expert sau inept. In cea mai mare parte a lumii, biodiversitatea este in declin, in special in zonele cu densitate mare a populatiei umane si distrugere extinsa a habitatelor.
Outbackul australian este una dintre putinele zone naturale mari ramase din lume, impreuna cu locuri precum Bazinul Amazonului si Sahara. Este cel mai probabil ca astfel de zone sa sustina mult timp procese ecologice functionale si sanatoase si biodiversitate.
Cu toate acestea, oarecum contraintuitiv, in mare parte din Outback, natura este in declin chiar si in regiunile sale cele mai indepartate si slab populate. Acest declin reflecta pierderea din multe zone a unui management al terenurilor indigene de lunga durata, complex si intentionat, care si-a modelat de mult natura. Acum, focul este adesea gestionat inexpert sau deloc, ceea ce duce la incendii necontrolate si distructive. Iar declinul biodiversitatii si pierderea productivitatii in indepartata Australia se datoreaza, de asemenea, raspandirii extinse a multor daunatori si buruieni introduse in ultimul secol si ceva, si resurselor inadecvate angajate pentru controlul lor.
In mod inexorabil, vom pierde multe lucruri speciale in natura noastra, daca nu putem aborda in mod colectiv acesti factori cauzali si ne putem gestiona terenurile mai eficient. Administratorii de terenuri cu care am vorbit sunt priceputi si dispusi, dar au nevoie de mai mult sprijin.
Un exemplu este Les Schultz, un batran Ngadju din tara din jurul Norseman din sud-vestul Australiei. Ne-a spus ca vrea sa vada Great Western Woodlands gestionat corespunzator, spunand:
Vom fi mereu in preajma si bifeaza toate casutele pentru tot ceea ce este bun in ceea ce priveste rezultatele pentru oamenii din Ngadju si comunitatea in general… Avem nevoie de rangeri din Ngadju cu cizme pe pamant.
Un apel similar vine de la unii pastori, cum ar fi Michael Clinch din regiunea Murchison din WA. El a mostenit un teren supraexploatat de mult timp de niveluri nesustenabile de pasunat si acum cauta noi abordari de management pentru a-si duce pamantul intr-o „calatorie a mantuirii”:
Outback, pentru mine, este catedrala Australiei. Suntem disperati sa revendicam calitatea si valoarea Outback-ului, iar pentru a realiza acea viziune avem nevoie de sprijin… Nu cerem o mana de ajutor, dar, la naiba, cerem o mana in sus. Avem nevoie de asistenta pentru a ne reconstrui si restructura pasunatul. Daca nu o facem noi, cine naiba o va face?
Conturile prezinta oameni acasa in tara lor. Asemenea relatari, despre personaje care traiesc in tufis, au fost de mult timp emblematice pentru natiunea noastra. Dar aceste vieti reprezinta o minoritate in scadere a australienilor.
In societatea noastra din ce in ce mai urbanizata, pentru o mare parte a populatiei natiunii noastre, tufisul ramane chijototic si necunoscut, pentru a fi experimentat superficial sau cu frica. Unul dintre obiectivele acestei colate este acela de a permite australienilor din mediul urban sa vada si sa simta tara prin ochii si inimile celor care sunt cufundati in ea.
Ne-am dori ca toti australienii sa aprecieze mai mult grija acordata pamantului nostru de catre cei care il pretuiesc, beneficiile pe care toti le obtinem din aceasta ingrijire si nevoia de a-i sprijini mai bine pe cei care cauta sa mentina mostenirea noastra naturala.
