În prezent, când te gândești la jocuri de noroc, îți imaginezi cazinouri luxoase, cu o atmosferă efervescentă. De asemenea, te duci cu gândul și la cazinourile online care, în ultimii ani, au cucerit tot mai mult teren și au din ce în ce mai mulți fani.
Istoria jocurilor de noroc nu începe în Las Vegas în urmă cu câțiva zeci de ani, așa cum ești, probabil, tentat(ă) să crezi. Povestea gamblingului merge mult mai departe în timp, până în Antichitate. În Roma Antică sau în Grecia Antică, jocurile de noroc ocupau un loc important în viața oamenilor, indiferent de rangul social.
Bineînțeles că în acea perioadă, cei care jucau jocuri de noroc nu se bucurau de beneficiile pe care le-a adus tehnologia zilelor noastre. Nici vorbă de rotiri gratuite fără depunere, bonus de bun venit sau pariuri gratuite. Atunci totul consta în bucuria pariurilor și a jocurilor. Erau probabil și mai încântătoare din cauză că erau ilegale.
Citește mai departe și află cum arătau jocurile de noroc în Antichitate!
Jocurile de noroc în Roma Antică
În Roma Antică, gamblingul era o parte importantă a vieții de zi cu zi. Se poate spune chiar că romanii erau obsedați de gambling. De la împărați, soldați până la sclavi, toată lumea era prinsă în frenezia jocurilor de noroc.
Se spune că împăratul Cezar Augustus a fost un parior pasionat și a pierdut o dată 30.000 de sesterți (câștigurile unui soldat de-a lungul a 30 de ani).
Despre împăratul Claudius se spune că a călătorit într-o trăsură care îi permitea lui și prietenilor să joace jocuri de noroc. El a scris și o carte pe această temă.
Zaruri și tali
Descoperirile arheologice au scos la iveală zaruri confecționate din os, sticlă sau fildeș. Metoda de a juca zaruri era simplă: zarurile erau aruncate și se urmărea cine aruncă numărul cel mai mare.
Un alt joc ale cărui urme arheologice au fost descoperite era knucklebones, cunoscut în limba română sub mai multe denumiri precum fingere, snobii, tali, pietre de piatră etc. Se presupune că acest joc a fost împrumutat din Grecia Antică.
Knucklebones era cunoscut în Roma Antică sub numele de tali. Acesta era un joc de dexteritate (se mai joacă și astăzi de către copii), care consta în aruncarea în sus a unor oase ale articulațiilor și prinderea lor cu dosul palmei sau aruncarea în sus a unui os și în timp ce acesta cade le arunci și pe celelalte în sus și încerci să le prinzi pe toate sau măcar cât mai multe.
Oasele de articulații nu erau întotdeauna de origine animală. Se foloseau și piese din sticlă, fildeș sau piatră.
O pictură descoperită în Pompei înfățișează mai multe zeițe romane jucând acest joc de dexteritate a articulațiilor.
Jocurile de masă din Roma Antică
În Antichitate, un rol important l-au avut jocurile de masă în Imperiul Roman.
Pe lângă zaruri și tali menționate mai sus, romanii erau mari iubitori și ai unor jocuri precum șahul roman, denumit în acea perioadă Latrunculi; dame romane, cunoscute atunci sub numele de Calculi; tic-tac-toe (X și 0 în România), denumit Terni Lapilli în Imperiul Roman; table romane, numite Tabula în Roma Antică; jocul briganților, denumit în acea perioadă Ludus latrunculorum, latrunculi sau latrones, care era un joc de masă, de strategie militară.
Soldații care aveau mult timp liber între bătălii, fie își aduceau propriile jocuri, fie le confecționau din materialele pe care le puteau găsi. În Italia, Anglia și Africa de Nord, istoricii au fost surprinși să găsească table de joc realizate din tot felul de materiale.
Toate aceste jocuri de masă erau însoțite de pariuri pentru a fi mai interesante și mai vioaie pentru participanți.
Cum puteai trișa
Romanii nu participau și pariau masiv doar la jocuri de masă, zaruri și jocuri de dexteritate. Ei petreceau foarte mult timp pariind și pe cursele cu care trase de cai.
Deși gamblingul era ilegal în Roma Antică, nimeni nu se ferea să joace jocuri de noroc, începând cu împărații și terminând cu sclavii. Existau totuși anumite perioade când jocurile erau legale, cum ar fi Saturnalia, o sărbătoare care avea loc în fiecare an, în cinstea zeului Saturn.
Jocurile de noroc erau ilegale din două motive: revoltele care apăreau în urma rezultatelor jocurilor și folosirea magiei și a fraudei. De fapt, magia era considerată o metodă de a trișa.
Conducătorii carelor trase de cai apelau la zei pentru a determina accidentarea adversarilor sau încetinirea cailor. Alți concurenți cereau ajutorul magicienilor pentru a-i ajuta pe ei, fără să facă sau să dorească răul adversarilor.
Pe o tăbliță găsită în mormântul unei persoane care a suferit o moarte violentă era scrisă următoarea cerere către zei: să „zdrobească” un car și caii săi în arenă și „să nu se deschidă corect porțile de intrare în arenă”. Pe tăblițele cu o abordare pozitivă apăreau mesaje precum acesta: „Vă invoc, spiritelor, pentru că vreau să încingeți cu putere și curaj caii. Să fie iuți ca vulturii și să nu-i afecteze nicio magie rea!”.
Magia din Roma Antică este echivalentul talismanelor și al rugăciunilor din zilele noastre.
Monede măsluite și dispozitivul pentru reducerea fraudei
Descoperirile arheologice au relevat monede cu care jucătorii trișau. Monedele erau tăiate în jumătate, se introducea o bucată de fier pentru a deplasa balanța monedei, iar cele două jumătăți erau apoi unite din nou.
De asemenea, o greutate de plumb sau de fier era ascunsă în interiorul zarurilor sau al altor piese de joc.
Pentru a reduce frauda, a fost inventat un dispozitiv pentru a depista zarurile măsluite. Mai întâi, zarurile erau scuturate, nu într-o cutie de zaruri, cum era obiceiul, ci într-un corn. Apoi erau aruncate într-un turn cu o pâlnie în vârf și o scară în spirală înăuntru. Zarurile „curățate” aterizau apoi pe suprafața de joc.
Concluzie
Prin urmare, jocurile de noroc au fost parte din existența oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Au evoluat împreună cu societatea și vor continua să existe atâta timp cât va exista omenirea.
