Cand copiii fura, parintii pot fi foarte ingrijorati. S-ar putea sa se intrebe daca si-au invatat corect copilul, daca este doar o faza sau daca vor avea in mana un tanar infractor.
Dar inainte de a intra in panica, parintii trebuie sa ia in considerare de ce copilul lor ar fi luat ceva care nu le apartine.
In primul rand, este important sa luati in considerare varsta copilului.
Cand invata copiii ca furtul este gresit?
Copiii foarte mici nu au un concept de proprietate. Daca vad ceva care ii intereseaza, probabil ca vor lua legatura si sa-l ia.
Expertii in copii cred ca sentimentul proprietatii lor incepe la aproximativ doi ani, dar intelegerea pe deplin a drepturilor de proprietate ale altor persoane se dezvolta la varsta de trei pana la cinci ani.
Academia Americana de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului recomanda ca varsta de la trei pana la cinci ani este un moment deosebit de important pentru parinti pentru a-i invata in mod activ pe copii despre proprietate si onestitate. Modelati un comportament bun in ceea ce priveste respectarea proprietatii, ceea ce inseamna sa nu aduceti acasa articole de papetarie suplimentare de la serviciu sau sa va laudati cu puiul gatit pe carligul caruciorului de la supermarket pentru care ati scapat fara sa platiti.
Daca stiu ca este gresit, de ce o fac?
Motivele pentru furt trebuie explorate si intelese inainte de a decide asupra unui curs de actiune, deoarece nu este neaparat un semn de esec moral.
Unii copii mici cu control scazut al impulsurilor ar putea fura pentru o multumire imediata – in special articolele percepute ca fiind de valoare scazuta. S-ar putea sa creada ca sunt doar cateva acadele, sau un biscuiti sau doi, nimeni nu va observa.
Altii pot avea dificultati sa-si imagineze ca cineva ar fi suparat sau dezamagit daca ar lua lucrurile altei persoane.
Copiii plictisiti pot fura pur si simplu pentru un sentiment de entuziasm sau pentru a castiga atentia.
Un alt aspect important este daca fura singuri sau cu colegii. Copiii pot fura ca parte a comportamentului de gluma din cauza presiunii de la colegi sau pentru a-si impresiona prietenii.
Copiii pot fura pentru ca sunt presati de semeni. Shutterstock
Copiii care provin din medii sarace pot fura pentru a obtine obiecte pe care nu si le pot permite. Elementul poate fi deosebit de apreciat in cadrul grupului lor de colegi sau poate fi cel mai recent element moft pe care toti ceilalti din grup il au.
Unii copii pot fura pentru a castiga atentia de la adulti sau de la semeni. Sau pot exista probleme emotionale sau psihologice si copilul foloseste furtul ca metoda de a face fata.
Furtul poate indica ca un copil se lupta cu ceva mai profund si are nevoie de ajutor pentru a aborda cauza principala a comportamentului sau. Parintii, ingrijitorii si educatorii ar trebui sa abordeze situatia cu empatie si intelegere si sa lucreze cu copilul pentru a gasi modalitati mai constructive de a face fata emotiilor si nevoilor sale.
Copilul meu a furat ceva. Ce ar trebuii sa fac?
Iata cativa pasi pe care parintii si tutorii pot lua:
1. Ramaneti calm si evitati exagerarea. Abordati situatia cu calm. Strigatul sau pedepsirea aspru a copiilor ii poate face mai probabil sa fure din nou in viitor.
2. Vorbeste cu copilul. Intrebati-i de ce au furat si ascultati raspunsul lor. Incercati sa intelegeti ce i-a motivat sa fure si sa abordeze orice probleme de fond. Explicati de ce furtul este gresit si consecintele pe care le poate avea.
3. Spune-le ca fura este gresit. Este important sa-i invatati pe copii importanta onestitatii si a increderii. Explicati cum furtul poate rupe increderea dintre oameni si poate deteriora relatiile.
4. Scoateti marfurile, daca este posibil. Asigurati-va ca nu beneficiaza de furt si nici nu pastreaza bunuri. Uneori, parintii pot decide sa nu returneze bunurile de teama consecintelor, dar copilul dumneavoastra nu ar trebui sa poata pastra bunurile.
5. Stabiliti consecinte clare. Asigurati-va ca inteleg ca actiunile lor au consecinte. Aceasta ar putea include returnarea obiectului furat, scuzele persoanei de la care au furat si indeplinirea treburilor sau serviciului comunitar pentru a repara.
6. Evitati tacticile de sperietura. Nu ameninta ca vei spune politiei si nu-i eticheta continuu drept obraznici, hoti sau persoane rea. Odata ce te-ai descurcat cu ea, evita sa-l aduci din nou.
7. Monitorizati-le comportamentul. Urmariti comportamentul copilului dvs. in viitor pentru a va asigura ca nu va mai fura. Laudati-i cand fac alegeri bune si aratati onestitate.
8. Cautati ajutor profesional. Daca comportamentul copilului dumneavoastra continua sau creste, poate fi necesar sa solicitati ajutor profesional de la un psiholog care este specializat in lucrul cu copiii.
Amintiti-va, furtul nu este neaparat o problema serioasa, dar nu trebuie ignorata. Cu abordarea corecta si sprijinul potrivit, parintii si tutorii isi pot ajuta copilul sa dezvolte un sentiment de proprietate, sa inteleaga consecintele furtului si sa-i previna sa fure in viitor.
