Pentru a experimenta viata ca fiind bogata si implinita, cu totii avem nevoie de un amestec adecvat de independenta si afiliere. Neavand acest echilibru, intr-o relatie apropiata ne vom simti prinsi si constransi. Sau, daca suntem insuficient atasati de ceva din afara noastra, ne vom simti, bine, prinsi si constransi – adanc in sinele nostru prea izolat. In niciun caz nu este probabil sa ne simtim complet sau fericiti.
Adica, multe dintre dezavantajele de a fi singur sunt similare cu cele dintr-o relatie dedicata. Daca, ca singur, ai prea mult timp singur, te vei simti, de asemenea, singur, deprimat si rupt de ceilalti – fara conexiunea necesara pentru a te simti intreg. Daca ca persoana casatorita (oximoron?) iti pierzi prea mult din independenta, vei pierde din vedere obiectivele care mai devreme ti-au parut esentiale. Proiectele pe care ati hotarat sa le urmati vor fi retrogradate la un statut secundar sau uitate.
Se rezuma la faptul ca independenta excesiva poate submina conexiunile cruciale cu altul. Cu toate acestea, concentrarea exclusiva asupra relatiei tale si satisfacerea dorintelor si nevoilor celuilalt semnificativ, te poate lipsi in mod corespunzator de a realiza ceea ce, ca individ, te-ar satisface cel mai mult.
In cele din urma, fara a localiza ceea ce constituie calea ta de mijloc, te vei simti frustrat si neimplinit. Intrebarea este atunci daca, in general, pentru a te simti liber si independent, poate fi de preferat sa ramai singur. O a doua intrebare legata este daca, pentru a nu te pierde intr-o relatie, ar putea fi nevoie sa te „izolezi” cumva in ea.
Cu toate acestea, in ce moment ar putea impulsul tau pentru independenta relationala sa scada confortul si sprijinul disponibil doar prin angajamentul fara rezerve fata de partenerul tau? La urma urmei, desi poti alege sa faci nevoile tale personale mai putin importante odata ce dai unda verde unei relatii pe termen lung, nici acestea nu dispar. Asa ca nu este deloc intelept sa le neglijezi sau sa renunti la ele.
Redefinirea autonomiei si libertatii in contextul extins al „noi”
Te-ai chinuit sa gasesti echilibrul potrivit intre mentinerea conexiunii intime cu partenerul tau si mentinerea autonomiei personale? In mod ideal, nu ar trebui sa va sacrificati nici de dragul celuilalt. Dar este posibil sa fie nevoie sa redefiniti autonomia pentru a o face compatibila cu relatia voastra.
Similar cu autonomie, termenul de libertate implica sentimentul de siguranta, siguranta si autodeterminare. Nu poti fi spontan si deschis cu partenerul tau (adica, „liber”) daca esti ingrijorat de modul in care vorbele si actiunile tale vor afecta respectul pentru tine. Numai atunci cand te simti liber sa-ti dezvalui sinele autentic, poti simti libertatea de care se bucura cei singuri – presupunand, adica, ca se accepta pe deplin.
Pentru a fi in ambele sensuri, aceste doua aspecte presupuse disparate ale libertatii trebuie cumva sa se uneasca intr-una singura. Si asta necesita putina creativitate: a concepe lucrurile in mod diferit – ca facand parte dintr-un grup sau dintr-o echipa.
In ciuda faptului ca va sustineti angajamentul fata de partenerul dvs., trebuie sa negociati spatiul care va va proteja timpul privat si va va ajuta sa va urmariti hobby-urile si interesele (neimpartasite), precum si prieteniile, angajamentele si obiectivele dvs. individuale.
Prea multi oameni isi imagineaza cu nerabdare ca nu este posibil sa se realizeze o relatie implinita fara a renunta la ceea ce, individual, ar putea fi la fel de implinitor: ca exista un fel de castig cu suma zero in asta – poate aproape la fel de mult o pierdere/pierde ca si un castig/castig. Cu toate acestea, stabilirea unui sentiment sigur de „noi” nu trebuie sa implice un cost atat de mare.
Adica, empatizarea si administrarea dorintelor si nevoilor partenerului tau nu trebuie sa-ti limiteze libertatea de alegere. Daca a face lucruri pentru ei poate implini dorinta de a-ti exprima dragostea, grija si devotamentul, de fapt iti vei activa propriile endorfine – si, eventual, la fel de multe cate, singur, iti vei face placere.
In cele din urma, totul este o chestiune de mentalitate. De fapt, odata ce tu si partenerul tau devotat, te aplici cu sarguinta pentru a maximiza satisfactia ta reciproca , nu trebuie sa te simti fortat sau nefiresc. Gandeste-te bine: nu a fost in timpul curtarii, nu-i asa?
Abilitatea de a intelege ceea ce faciliteaza fericirea relationala va poate inspira pe amandoi sa contribuiti la multumirea celuilalt. Si aici este momentul in care distinctiile comune intre implinirea de sine si implinirea relationala incep sa se estompeze.
Efortul spre acest obiectiv primordial nu necesita renuntare la sine, ci sporirea a ceea ce, de bunavoie, ii oferi partenerului tau. Pentru ca „dati si primiti” iluminat poate fi la fel de imbucurator ca si concentrarea totala asupra nevoilor dumneavoastra individuale.
Suntem animale sociale. Avem nevoie de comunitate. Pentru a obtine fericirea pe termen lung si autoactualizarea, este posibil sa fie nevoie sa ne reconsideram notiunea de „libertate”. Cei mai multi dintre noi trebuie sa ne simtim „o parte din ceva” pentru a ne simti impliniti.
La fel ca multe alte lucruri, comunicarea este cheia
Intrucat, in special in societatea noastra, acordam o valoare atat de mare pe independenta, reorientarea atentiei noastre asupra nevoilor unei relatii angajate este o provocare, daca nu chiar descurajanta. Dar daca suntem neclintiti in ceea ce priveste protejarea dreptului nostru de a fi noi insine intr-o relatie, este posibil sa impiedicam insasi implinirea pe care o cautam.
Totusi, co-crearea unui echilibru optim intre independenta si afiliere nu se intampla – si nu se poate – de la sine. Este necesar ca ambii parteneri sa fie clar despre ceea ce, individual, este esential de pastrat si cum sa realizeze acest lucru fara a compromite relatia. Si, dupa cum spune expresia, „Daca la inceput nu reusesti, incearca, incearca din nou”.
A fi receptiv la opiniile si ideile posibil contrare ale partenerului tau poate fi dificil. Dar daca amandoi va puteti face idealurile individuale si relationale complementare si proportionale si sa vorbiti unul cu celalalt fara a judeca – cu tact, diplomatie, respect si compasiune – veti fi pe cale de a genera o uniune implinitoare in comun.
De exemplu, a te scufunda intr-un roman ar putea face parte din timpul tau singur si a lua un curs de dans parte din timpul tau impreuna. In schimb, a face o plimbare lunga ambitioasa ar putea fi oricare, in functie de nivelul de energie si de starea sufleteasca.
Totusi, orice decizie care promoveaza un echilibru intre auto-hartirea si cresterea cuplului va afirma ca aceste doua obiective pot fi amestecate cu succes.
Dar nu poti face asta fara sa-ti comunici sincer nevoile si dorintele, incurajand in acelasi timp partenerul tau sa le impartaseasca pe ale lor. Si trebuie sa faci compromisuri fara sa te simti compromis. In plus, trebuie sa va conectati unul la altul fara sa va simtiti deconectati de voi insiva. Si acest efort implica disponibilitatea de a experimenta si de a-si asuma riscuri.
In plus, punctele de vedere, atitudinile si obiectivele se schimba in timp, asa ca dialogurile relationale nu ar trebui privite ca unic. Pe masura ce voi doi evoluati, poate fi necesar sa va revizuiti periodic obiectivele relatiei.
Veti sti ca incepeti sa stapaniti provocarile dificile ale unei relatii intime atunci cand „noi” ei relational incurajeaza „eu” individual – si invers.
Pentru a fi fericit in singuratate, o persoana trebuie sa ajunga sa se inteleaga, sa se iubeasca, sa se onoreze si sa se respecte. Si pentru a fi fericiti din punct de vedere relational, aceste aceleasi elemente trebuie sa fie prezente, desi aici accentul este pus pe modul in care fiecare dintre voi il tratati pe celalalt.
