Acatizia este o tulburare comuna de miscare asociata cu utilizarea medicamentelor antipsihotice. Ladislav Hakovec, profesor de neuropatologie la Universitatea din Praga, a inventat cuvantul acatizie ca semn de isterie sau neurastenie in 1901.
Desi acum este considerat un sindrom indus de medicamente, acatizia nu a avut nicio legatura cu medicamentele neuroleptice pana in anii 1950. Fundamentul acestei tulburari neuropsihiatrice este o perceptie subiectiva a nelinistii mintale si a disforiei, impreuna cu un sentiment de neliniste care poate determina ocazional un comportament impulsiv.
Tipuri
Acatizia acuta apare in general atunci cand se incepe medicatia antipsihotica. Acatizia cronica apare atunci cand simptomele dureaza mai mult de trei luni. Acatizia de intrerupere poate aparea din cauza reducerii dozei de medicamente antipsihotice sau a intreruperii tratamentului.
Acatizia persistenta este deosebit de debilitanta si adesea rezistenta la tratament. Cand un pacient prezinta indicatori obiectivi de acatizie, dar nu este constient de experienta subiectiva tipica, aceasta se numeste pseudo-acatizie.
Daca simptomele nu se rezolva in decurs de sase saptamani sau daca un pacient are un debut intarziat al simptomelor (1-3 luni dupa inceperea tratamentului), aceasta este cunoscuta sub denumirea de acatizie tardiva.
Cauza si simptome
Acatizia pare a fi una dintre cele mai frecvente si stresante tulburari de miscare induse de medicamente, afectand aproximativ unul din patru pacienti care primesc antipsihotice de prima generatie (FGA).
Factorii de risc pentru acatizie sunt varsta, etnia si episoadele anterioare de afectiuni psihiatrice. Exista o legatura inversa intre varsta si acatizia indusa de antipsihotice (AIA).
Copiii si adolescentii sunt mai vulnerabili la acatizie decat adultii. Etnia este un potential factor de risc pentru AIA, caucazienii fiind mai putin sensibili decat alte grupuri etnice. Persoanele care se confrunta cu primul episod de psihoza care nu au fost tratate anterior cu medicamente antipsihotice sunt cele mai susceptibile de a dezvolta acatizie.
In special, pacientii cu tulburari afective, inclusiv depresie bipolara, s-au dovedit a fi mai vulnerabili la AIA decat persoanele cu schizofrenie. Pacientii cu delir, dependenta de substante si cei aflati in medii de ingrijire paliativa au fost vulnerabili la dezvoltarea AIA.
Pacientii experimenteaza de obicei un sentiment de neliniste si o dorinta de miscare. Pacientii vor experimenta, de asemenea, ritm obiectiv si balansare. Modificarea posturii, care indica neliniste, este, de asemenea, frecventa. Pacientii care sufera de acatizie experimenteaza frecvent suferinta si disconfort.
Epidemiologie
Prevalenta variaza foarte mult. Acatizia este mai frecventa cu antipsihoticele de prima generatie sau tipice, in special medicamentele cu potenta ridicata, cum ar fi haloperidolul, decat cu antipsihoticele de a doua generatie sau atipice.
Raport de caz
Salinas et al. a descris o reactie nefavorabila in urma celei de-a doua doze de vaccinare COVID-19. Pacientul este o femeie hispanica in varsta de 36 de ani, care este dreptaci si are antecedente de dermatita atopica, rinita alergica si anxietate. Ea a tolerat bine prima doza de vaccin Pfizer-BioNTech, dar a avut o reactie neplacuta la a doua doza.
La aproximativ 12 ore de la injectare, ea a inceput sa experimenteze ceea ce ea a numit „sindromul corpului nelinistit”. Nu a existat durere concomitenta sau alterare senzoriala. Ea a dezvoltat o temperatura scazuta, mialgii larg raspandite si greata la aproximativ cinci ore dupa debutul nelinistii motorii.
Restul simptomelor ei s-a diminuat la aproximativ 24 de ore dupa ce i-a fost administrat vaccinul. Nelinistea motorie a acestui pacient si miscarea aproape constanta a membrelor inferioare si a trunchiului sunt compatibile cu fenomenologia acatiziei.
Acesta este primul raport de acatizie tranzitorie in urma vaccinarii Pfizer/BioNTech COVID-19 la momentul depunerii.
Diagnostic si tratament
O examinare cuprinzatoare si un diagnostic al acatiziei pot fi dificile din diferite motive. Nu exista o definitie universal acceptata. Nu exista un consens asupra importantei componentelor sale subiective si obiective.
Mai mult, acatizia poate avea diferite grade de severitate si un spectru larg de caracteristici motorii nespecifice. Poate fi de obicei diagnosticata gresit. Un caz minor de acatizie poate fi inteles gresit ca agitatie psihotica, ceea ce duce la o crestere a dozei medicamentului ofensator.
Alte boli psihiatrice (psihoza acuta, tulburari afective comorbide, delir) si medicamentele psihotrope, cel mai frecvent antidepresive, pot sa apara sau sa le induca.
Diagnosticul AIA este complicat si mai mult de fluctuatiile zilnice ale manifestarii sale si de comorbiditatea sa predominanta cu alte tulburari extrapiramidale (EPS), cum ar fi parkinsonismul si diskinezia tardiva.
Barnes Akathisia Rating Scale (BARS) este acum instrumentul de diagnostic cel mai utilizat pe scara larga in studiile clinice pentru diagnosticarea si evaluarea acatiziei. Aceasta scara a fost dezvoltata in urma cu 15 ani, datorita cercetarilor asupra aspectelor clinice ale acatiziei induse de antipsihotice. Validitatea si fiabilitatea sa au fost dovedite ulterior si a fost utilizat pe scara larga in cercetarea clinica din intreaga lume.
Acatizia acuta este asociata cu mai multe consecinte clinice adverse, astfel incat depistarea precoce si tratamentul sunt critice. Dovezi substantiale arata ca acatizia este legata de raspunsul slab la tratament si de agravarea psihotica. Acatizia acuta este dificil de gestionat.
Un obiectiv clinic principal este de a adapta in mod adecvat regimul de medicamente antipsihotice pentru a evita dezvoltarea acatiziei. Pentru a reduce riscul de acatizie, sunt necesare o doza minima eficienta de antipsihotic, evitarea cresterii rapide a dozei si polifarmacia.
Pentru a trata acatizia persistenta, se recomanda reducerea treptata a dozei sau trecerea la un antipsihotic cu o predispozitie mai mica de a provoca acatizie.
Datorita actiunilor lor antidisforice si sedative nespecifice, benzodiazepinele pot avea o anumita utilitate clinica in AIA. Cu toate acestea, experienta clinica sugereaza ca aceste beneficii sunt insuficiente pentru a atenua AIA. Agentii adrenergici precum propranololul si clonidina pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
Ritanserina a fost, de asemenea, eficienta la pacientii cu AIA care nu au raspuns la medicamentele standard anti-acatizie (de exemplu, anticolinergice, benzodiazepine si alfa-blocante). Mirtazapina la doze mici a fost legata de o imbunatatire rapida si semnificativa clinic a evaluarilor acatiziei.
Exista doua metode terapeutice de baza pentru AIA acuta – schimbarea regimului de medicamente antipsihotice si/sau adaugarea unei substante anti-acatizie.
Exista optiuni limitate de tratament pentru acatizie. Sunt necesare mai multe studii controlate randomizate la scara larga pentru a evalua tratamentele prospective pentru acatizia indusa de antipsihotice, imbunatatirea bazei de dovezi si extinderea optiunilor de terapie.
