Evenimentele recente din viata politica a Venezuelei pot fi intelese ca criza Revolutiei Bolivariane, sau Chavismo, un proiect politic care are ca punct de plecare victoria lui Hugo Chavez la alegerile prezidentiale din 1999, continuata pana in prezent de Nicolas Maduro, dupa moartea lui Chavez in 2013.
In timpul lungii sale administratii (condusa intre 1999 si 2013), Hugo Chavez a implementat reforme economice, sociale si politice care au determinat Venezuela sa ocupe primele locuri in dezvoltarea umana in America Latina. Nivelurile saraciei si somajului au scazut, in timp ce cresterea economica a tarii a crescut, la fel ca si venitul pe cap de locuitor.
Chavez si conducerea sa s-au bucurat de un nivel ridicat de aprobare, atat in opinia publica venezueleana, cat si in cea internationala. Cu probleme si frecari, sa ne amintim de ce nu taci? al regelui de atunci al Spaniei Juan Carlos I, guvernul socialist al lui Chavez a evitat, uneori cu har, alteori fara ea, problemele. Moartea sa prematura, in 2013, din cauza cancerului, a pus capat managementului sau, dar nu si proiectul. Inainte de moartea sa, Chavez l-a numit pe Nicolas Maduro drept succesor al sau.
Maduro nu a contat pe noroc sau har. Curand a devenit clar ca ii lipseste carisma lui Chavez si ca averea nu era de partea lui: in 2014, criza petrolului a lovit, scazand dramatic pretul petrolului; dolarul s-a intarit pe piata valutara internationala, iar in jurul lui au aparut guverne de dreapta care l-au inconjurat economic si comercial.
Opozitia la Revolutia Bolivariana a fost intotdeauna activa, dar nu a fost niciodata o potrivire pentru popularitatea si realizarile lui Chavez. Astazi vedem ca o combinatie de factori a pus sub semnul intrebarii continuitatea chavismului. Aici va prezint 7 dintre ele.
1. Criza economica
Criza mondiala a petrolului, care a inceput in 2014, a doborat economia Venezuelei prin reducerea pretului titeiului de export, care este responsabil pentru 90 la suta din veniturile si schimburile valutare ale Venezuelei. Pe 20 decembrie 2013, barilul venezuelean era cotat la 99,87 dolari; pana in februarie 2016, se vindea cu 24,25 USD. Desi nu este singurul element al crizei, este unul dintre principalele. Fondul Monetar International (FMI) calculeaza ca Venezuela va inchide 2016 cu o scadere a PIB-ului de -10,0% si inflatie peste 475%, la actualizarea previziunilor economice anuntate in aprilie.
2. Criza aprovizionarii cu alimente si medicamente
Aprovizionarea cu alimente a fost o problema recurenta pentru guvernul socialist din Venezuela. In timpul administratiei Chavez, importurile de alimente au inceput sa aiba dificultati din cauza deciziei guvernului sau de a controla cursul de schimb, care a crescut preturile. Modul de rezolvare a fost subventionarea acestor produse, lucru posibil datorita veniturilor mari din petrol. Odata cu guvernul Maduro, cocktail-ul a fost exploziv: la masurile de control valutar s-a adaugat scaderea pretului titeiului, care a accentuat oferta de produse de baza si medicamente. Intre timp, s-a inregistrat o scadere a productiei industriale interne, o consecinta a crizei economice.
3. Majoritatea opozitiei in Adunarea Nationala
Victoria principalei miscari opuse chavismului, Masa rotunda pentru Unitatea Democratica (MUD), la ultimele alegeri parlamentare, din 6 decembrie 2015, a fost o pedeapsa impotriva lui Nicolas Maduro de catre electorat, prin luarea controlului asupra puterii legislative. Din totalul deputatilor (164), MUD a reusit sa castige 109 mandate, fata de cele 55 obtinute de blocul de guvernamant, Marele Pol Patriotic Simon Bolivar (GPPSB). Este vorba si despre ruperea hegemoniei chaviste in Parlament, pe care a mentinut-o timp de 17 ani.
4. TSJ declara Adunarea in dispret
Luni, 11 ianuarie 2016, Curtea Suprema de Justitie (TSJ) din Venezuela a emis pe 30 decembrie o masura asiguratorie prin care a declarat „suspendarea temporara” alegerea a trei deputati ai opozitiei din statul Amazonas, dupa o contestare a rezultatului. de catre o parte a membrilor Partidului Socialist Unit al Venezuelei (PSUV), care au denuntat cumpararea de voturi. Adunarea Nationala, fara a aduce atingere ordinului TSJ, a jurat deputatii acuzati de inselaciune, ceea ce a generat o reactie din partea PSUV, care a depus apoi plangere pentru dispret. TSJ a considerat plangerea admisibila, dupa care, pe 11 ianuarie, a declarat ca toate actele noii Adunari Nationale vor fi nule in timp ce cei trei deputati raman jurati.
5. Declaratia Starii de Exceptie si Urgenta Economica
Prima data cand Nicolas Maduro a declarat stare de exceptie si urgenta economica care ii permite sa adopte legi fara a apela la legislativ, intr-un moment in care deficitul de bunuri si recesiunea a lovit populatia, a fost in ianuarie a acestui an, cateva la cateva zile de la intrarea in functie a Adunarii Nationale. Parlamentul a votat impotriva masurii, dar TSJ l-a sustinut pe Maduro si a validat decretul, care trebuia initial sa dureze 60 de zile. In martie si mai, aceasta masura a fost prelungita. In acest fel, Maduro cauta sa ia masurile pe care le considera adecvate pentru a depasi criza economica grava si penuria prin care trece tara. Analistii politici au subliniat ca o masura de aceasta natura nu ar fi fost luata de Hugo Chavez.
6. Referendum rechemator
Opozitia venezueleana considera ca presedintele Maduro este responsabil pentru criza economica. Henrique Capriles, liderul opozitiei si guvernator al statului Miranda, a propus referendumul revocator pentru revocarea lui Maduro din functie si apoi convocarea alegerilor anticipate. Masa rotunda pentru Unitatea Democratica (MUD) a acceptat propunerea, considerand ca era singurul canal institutional disponibil. Procesul presupune doua etape de colectare a semnaturilor, prima, de 1% din registrul national, a dat nastere celei de-a doua, de 20% din registru, pe care Curtea Superioara a stabilit ca ar trebui sa fie 20% din registrul in fiecare dintre toate cele 23 de state. Apoi ar urma activarea revocarii, care ar contempla un proces electoral in care opozitia lui Maduro a trebuit sa depaseasca votul la care a ajuns presedinte in procesul electoral care l-a adus in functie.
7. Hotarari ale TSJ si ale Consiliului Electoral National
In primul rand, Curtea Suprema de Justitie a fost cea care a decis, luni, 17 octombrie, ca strangerea de semnaturi de catre opozitie pentru desfasurarea referendumului revocator impotriva lui Maduro sa adune cel putin 20% din lista de inregistrare a alegatorilor fiecaruia dintre cei 23. state venezuelene, si nu 20% din totalul registrului national, asa cum a fost stabilit anterior. Opozitia a vazut in aceasta masura o modalitate de a impiedica procesul, intrucat obtinerea acestui procent in statele guvernate de partidul de guvernamant este o sarcina dificila. In aceeasi saptamana, joi, 20 octombrie, Consiliul Electoral National a decis suspendarea pe termen nedeterminat a procesului de rechemare, urmatorul pas ar fi ziua strangerii semnaturilor din 26 pana in 28 octombrie, dupa decizia instantelor penale ale Statele Aragua ,Apure, Bolivar si Carabobo, guvernata de partidul de guvernamant, sa anuleze pentru „frauda” prima strangere de semnaturi de 1% din recensamantul pe care MUD l-a facut in aprilie pentru promovarea referendumului.
