Rusinea este un regulator emotional al comportamentului uman, are efecte puternice asupra adaptarii, este un emotional caracter dureros si poate chiar produce o ruptura in sensul valorii de sine. Astfel, poate declansa disfunctionale modele de comportament, cum ar fi empatia scazuta si genereaza un sentiment ca individul este neputincios sau esuat.
Este crucial pentru a intelege modul in care rusinea poate fi disfunctionala pentru a-i submina puterea de a construi un sanatos relatii interpersonale. Articolul discuta despre rusine, enumera aspecte ale dinamicii lor si consolideaza necesitatea unei revizuiri pentru clinician.
Oamenii au interactiunea sociala ca un comportament de baza. Cautarea, acceptarea, sentimentul de apartenenta si apropierea sunt parti importante ale vietile noastre. In relatie este importanta aprobarea sociala a comportamentului, care creeaza recompense sociale si, eventual, statut si mai mare, chiar si cum momente in care comportamentul sufera mustrari si respingere. Cand o persoana este respinsa sau criticata, este foarte frecventa aparitia rusinii.
Prin urmare, rusinea este un agent puternic de reglare a comportamentului, oferind unii dintre parametrii a ceea ce ar fi acceptabil sau nu in cadrul a grup sau societate.
Sentimentul de rusine
Emotiile implica in esenta reactiile oamenilor la intimitatea lor experiente, caracteristici personale si comportament. Ele sunt legate de procesele de invatare, cum ar fi preluarea standardelor sociale, regulilor, limitelor, comparand comportamentul lor cu al altora si inferente care face despre evaluare terta parte. Rusinea este atunci o emotie constienta prin incredere pe o judecata a celorlalti care genereaza un sentiment de esec in comportament, cauzate de o dezaprobare sau neangajare in sistemul moral al societate. Prin urmare, este o emotie care cuprinde un negativ global viziunea despre sine (Leary & Tangney, 2011).
Emotiile constiente sunt sentimente care conduc comportamentul moral si sunt direct legate de aprobarea altora. Rusinea ar fi atat de fior pentru ca implica un sentiment de expunere, de vina sau o ofensa: exista un (real sau imaginar) public dezaprobator. Rusinea este foarte dureroasa, este insotita de diverse senzatii neplacute care se micsoreaza sau se simt „fii mic” si este legat de un sentiment de inutilitate si neputinta (Behrendt & Ben-Ari, 2012).
Concluzii
Rusinea este o emotie care, desi este importanta pentru a regla comportamentul, poate provoca multe probleme daca este grava si poate aduce consecinte grave pentru stabilirea legaturilor afective in relatiile sociale. Rusinea poate fi rezumat printr-un sentiment cauzat de altceva decat doar lovirea de sine, afectarea capacitatea de a empatiza si de a genera dificultati de apartenenta si atingerea unui sentiment puternic nu merita legaturi cu ceilalti. Comportamentul in efectele rusinii pot fi tendinte agresive, exteriorizarea vinovatiei si stima de sine scazuta si alienarea relatiilor si dificultatea de rezolvare situatia problema, deoarece individul simte ca el insusi este problema.
Cunoasterea dinamicii rusinii este primordiala pentru practica clinica, de catre permitand urmarirea strategiilor de coping si dezvoltarea interventiilor eficiente, minimizand suferinta pacientilor si conducand la o mai buna calitate a vietii. De asemenea, este esential ca psihologii sa includa evaluarea rusinii in context clinic, datorita faptului de rusine fi un posibil simptom care este alimenteaza starea actuala de tulburare.
