Angajatii unei intregi unitati miniere din Valea Jiului asista sau contribuie la un circuit perfect pus la cale de mai multi oameni destepti. Trioul administratie-sindicat-mediu de afaceri merge uns.
Sub auspiciul unei palarii legale, confectionata cu sprijin de specialitate, acesti baieti destepti mentin un circuit aproape perfect: unul informational – au informatii in timp util astfel incat sa se poata apara, unul relational – si-au intins tentaculele in toate mediile si prin persoane sus-puse sau interpuse au un cadru linistit, asigurat si evident unul politic despre care inca ei cred ca e mama si tatal lor.
Faptele lor sunt PENALE, insa tandemul politie-justitie din Valea Jiului, sau dupa caz judetul Hunedoara, ignora orice semnal, orice informatie, orice atentionare venita din spatiul public.
Astazi, municipiul Vulcan. Localitate din judetul Hunedoara in care orice e posibil. Localitatea in care exista cea mai mare resursa pentru inavutirea baietilor destepti pe spezele statului: doua unitati miniere, o preparatie, o termocentrala, un domeniu schiabil si alte institutii subordonate administratiei locale care reprezinta mina de aur pentru orice politician sau sef.
Mina Vulcan, de exemplu, a avut sansa sa fie condusa, in ultimii ani, de directori “activi” veniti din lumea sindicala. Ceea ce le-a conferit o data in plus o colaborare fructuoasa si liniara cu organismul sindical. Aurelian Enache si Sorin Rosmenteniuc sunt doar doua nume de directori care au crescut “liber”, in mijlocul angajatilor, si care cunosc fiecare particularitate a angajatilor si a perimetrelor in care isi desfasoara activitatea.
La momentul martie 2015, mina Vulcan este condusa de Sorin Rosmenteniuc, director tehnocrat, sustinut politic de PSD. Acum PSD, fiindca numirea in functie a fost facuta pe vremea cand Rosmenteniuc era PNL (inclusiv consilier local) si USL impartea posturi.
Apropierea umana, dar si cea profesionala de presedintele PSD Vulcan – omul de afaceri Marin Coltescu l-a adus pe Rosmenteniuc in echipa social democrata.
Nu regreta pasul facut, fiindca la o radiografiere a scenei politice, Rosmenteniuc afirma senin ca liberalismul din PNL nu este mai curat decat liberalismul din PSD.
Pe parte administrativa, directorul Sorin Rosmenteniuc nu are emotii. Sindicatul de la mina lui, condus de Ioan Ciobotaru, este un partener bun de dialog social. Orice nemultumire se rezolva la masa discutiei.
Probabil ca la aceeasi masa a discutiei, Clubul sindicatului din Vulcan a ajuns “in atenta ingrijire” a unei firme controlata de directorul Sorin Rosmenteniuc. Club al sindicatului care, potrivit presedintelui Ioan Ciobotaru, se afla in patrimoniul Sindicatului Liber Independent EM Vulcan. Organizatie sindicala condusa de acelasi Ioan Ciobotaru. Cu amendamentul, spune acelasi Ciobotaru ca acest sindicat se afla in procedura de dizolvare in instanta.
Privita la suprafata, operatiunea preluarii clubului de o persoana/firma care sa opreasca degradarea cladirii pare o decizie demna de toata aprecierea. Cineva nu lasa, in acest mod, istoria sa moara, ar putea spune cele mai multe voci care canta doar la semnul unui dirijor. Discutia ulterioara este completa: cu ce costuri, pe ce baza legala si cu ce repercusiuni pe termen mediu si lung.
Si din acest moment al analizei apare ipocrizia si strangerea randurilor.
Clubul Sindicatelor din Vulcan, preluat de societatea lui Rosmenteniuc, arata acum “omeneste” si functional. Pentru ca, spune Sorin Rosmenteniuc, a facut o serie de credite ca sa investeasca intr-un domeniu care sa armonizeze mediul social din localitate.
Rulajul actelor de preluare, conditii si oportunitati reprezinta un subiect separat. Cert este ca acest club al sindicatelor – care prin definitie, cel putin, are adresabilitate stricta: membrii de sindicat – a intrat intr-un circuit liber pe piata.
Pozitia publica, favorizanta, a directorului Sorin Rosmenteniuc i-a permis acestuia sa invarta roata morii usor si fara eforturi supraomenesti. Sprijinul colegial nu a intarziat sa apara chiar daca, atentie, traducerea libera a acestui ajutor, pe aceeasi piata libera, inseamna incalcarea legii si prejudicii aduse propriului angajator – a se citi Complexul Energetic Hunedoara. Un mastodont mort pentru care se chinuieste (teoretic) o armata de specialisti -tehnocrati sa-l salveze de la insolventa.
Un prim pas spre salvarea de la insolventa a CEH a fost bransarea societatii directorului la sistemul termic al Vaii Jiului, recte Termocentrala Paroseni.
In data de 6 octombrie 2014, societatea directorului – SC Rosmenteniuc Business SRL- solicita Termocentralei Paroseni un aviz de principiu in vederea bransarii imobilului la sistemul centralizat de agent termic.
Astfel, spune Visan, societatea directorului trebuia sa prezinte o serie de documente, printre care un proiect tehnic, un certificat de urbanism, inclusiv acceptul vecinilor imobilului in cauza.
Pana in data de 6 martie 2015, niciunul dintre documentele enumerate nu ajunsesera la Termocentrala Paroseni, ceea ce insemna potrivit lui Doru Visan ca societatea directorului de la Mina Vulcan (Clubul Sindicatelor) nu este bransata la retea.
Solicitam totusi o verificare amanuntita, la fata locului. Verificare care, spune Visan, a avut loc chiar in ziua de 6 martie 2015. Raspuns verificare, inserat si intr-un proces-verbal, incheiat la fata locului, clubul sindicatelor nu este bransat. Si, atentie, nici nu a fost, pana in acel moment.
Insistam si punem cartile cu fata in sus pe masa directorului: stim ca lucrarea a fost efectuata de angajati ai unei alte societati a statului roman, societatea de gospodarire locala din Vulcan. Si aceasta societate aflata in dificultate, insolventa. Raspunsul ramane ferm: nu a existat bransament. Timpul curge si oamenii se agita. In agitatie apar fisurile.
Nu acelea invocate la fata locului de oamenii directorilor cum ca, la momentul comisiei de ancheta la fata locului, e o spartura la teava de termoficare, ci acelea in baza carora in data de 6 martie s-a produs in realitate debransarea care se facuse abuziv cu complicitatea angajatilor CEH si Pregoterm, in afara cadrului legal, si – cel putin – prin neglijenta directorilor care jura ca nu stiau nimic de aceasta lucrare.
Si totusi, directorul Petru Rera, sustine ca lucrarea a fost facuta de oamenii lui in afara orelor de program. Care lucrare?
Directorul Sorin Rosmenteniuc spune ca nu a folosit agent termic de la Termocentrala Paroseni, dar lucrarile au fost facute ca sa nu vina iarna si sa nu mai poata lucra.
Potrivit lui Rosmenteniuc, incalzirea e asigurata printr-o centrala pe lemne. Directorul minei Vulcan admite ca, intr-adevar de la magistrala principala, exista legatura inspre club, dar nu este bransat propriu-zis clubul, fiindca nu avea finalizat proiectul tehnic solicitat de Termocentrala.
Nu neaga nimeni un lucru: societatea directorului nu a platit nici macar un leu la termoficare. Logic, fiindca, in teoria lor, nu a existat contract (bransament). Si totusi insistam, cine plateste? Cine plateste costurile? Cine plateste ilegalitatile? Cine isi asuma tentativa de stergere a urmelor.
Persoanele care au facut constatarea la fata locului, printre care si o doamna, raspund si ele pentru intocmirea procesului verbal. Sau nu?
Aparatul folosit nu poate declara, dar exista un manuitor. Raspunde si el, nu?
De data aceasta oare exista un prejudiciu? La fiecare furt din CEH, sub toate formele lui de organizare, a existat o problema, spuneau procurorii, nu exista prejudiciu. CEH-ul, sau SNH-ul, sau CNH-ul nu se constituia parte prejudiciata. Raspund si cei pentru care patrimoniul statului nu reprezinta nicio ceapa degerata, nu?
