În perioada pre și post-anexarea Crimeei și declanșarea conflictului din Donbas, și în prezent, discuțiile în Ucraina se concentrează mereu pe aceleași teme: necesitatea unei economii robuste, stimularea producției interne și crearea de locuri de muncă bine plătite, precum și asigurarea unui mediu de afaceri corect și stoparea abuzurilor din partea autorităților. Cu toate acestea, deși aceste aspecte sunt în dezbatere constantă, atenția rămâne axată pe soluționarea problemelor imediate și pe tactici economice, fără să se pună suficient accent pe formularea unei strategii coerente. Chiar dacă actuala perioadă marcată de conflict nu pare cel mai potrivit moment, realitatea a demonstrat insuficiența vechii paradigme economice ucrainene, semnalând necesitatea unei revizuiri profunde.
Politica economică, sau mai bine zis, absența acesteia pe parcursul ultimilor 33 de ani, a favorizat în principal modelele economice simpliste, axate în principal pe exploatarea resurselor naturale. În final, acest lucru a condus la impozite reduse pentru marile corporații, la un interes ridicat din partea autorităților fiscale și de aplicare a legii pentru întreprinderile mici și mijlocii, la lipsa de motivație în a oferi salarii decente angajaților și la absența unor priorități clare de dezvoltare stabilite de către stat.
Absența unei planificări pe termen lung a dus la faptul că Ucraina nu a investit suficient în educație profesională, în învățământ superior de calitate și în cercetarea aplicată, elemente care ar fi putut să servească drept fundament pentru o nouă etapă de industrializare și pentru construirea unei economii bazate pe tehnologie. Ca urmare, s-a dezvoltat treptat un model social-politic care reflectă incertitudinea economică – populismul ca bază a politicii și o luptă constantă pentru obținerea “cotelor” ca element definitoriu al politicii ucrainene. Dacă principala modalitate de succes economic rămâne renta, atunci și lupta va fi pentru controlul acesteia. Acesta este, de fapt, unul dintre motivele esențiale pentru care Ucraina a fost nepregătită pentru agresiunea Rusiei.
Este ironia că modelul nostru economic bazat pe resurse a împiedicat chiar și dezvoltarea sectoarelor sale de resurse. Industria gazelor, care a fost pilonul economiei noastre mulți ani, a fost neglijată în ceea ce privește investițiile adecvate, iar sectorul energetic rămâne monopolizat, în timp ce industria metalurgică ucraineană a suferit o degradare treptată, trecând de la producția predominantă de oțel și laminate la exportul de minereu. Agresiunea Rusiei a subliniat aceste deficiențe evidente – avem o industrie insuficient dezvoltată, care nu poate fi rapid adaptată pentru nevoile militare. Depindem critic de ajutorul din partea Europei și Americii nu doar pentru furnizarea de arme, ci și pentru stabilirea liniilor de producție pentru muniții și echipamente militare. În plus, China, un partener imprevizibil, rămâne principalul furnizor de componente pentru aproape toate dronele produse de Ucraina.
În prezent, în mijlocul unor lupte intense, ar trebui să ne concentrăm pe simplificarea mediului de afaceri. Statul ar trebui să se concentreze asupra transparenței și funcționării eficiente a sistemului judiciar, și să limiteze abuzurile agenților de aplicare a legii care împiedică activitatea întreprinderilor. De asemenea, cred că putem lucra la crearea zonelor industriale specializate în partea de vest a țării. Acest lucru ar include garantarea unui proces transparent și accesibil de conectare la infrastructură pentru noile întreprinderi. În prezent, deschiderea unei fabrici poate fi însoțită de o așteptare de până la un an pentru a fi conectată la rețeaua electrică. Această problemă poate fi ușor rezolvată de stat printr-o reglementare adecvată.
Pe termen lung, trebuie să lucrăm la dezvoltarea unui model economic care să țină cont atât de punctele noastre forte, cât și de slăbiciunile Ucrainei. Trebuie să evaluăm realist și să ne axăm pe potențialul economic.
Principalele slăbiciuni pe termen lung sunt vecinătatea cu Rusia (care va rămâne probabil agresivă și amenințătoare) și declinul demografic (ucrainenii sunt o populație în vârstă care a suferit cea mai mare emigrare din Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial). Aceste probleme nu au soluții simple și, prin urmare, trebuie abordate în cadrul unui nou model economic. Principalele puncte forte ale noastre sunt disponibilitatea unui potențial bogat în resurse (atat agricole, cât și energetice și metalurgice) și proximitatea cu cea mai mare piață din lume – Europa.
Provocările demografice ne cer să nu ne concentrăm doar pe aducerea înapoi a ucrainenilor plecați, ci și să punem accentul pe calitatea forței de muncă, nu doar pe cantitate. Avem nevoie de educație și sistem de sănătate de calitate, precum și un model social atrăgător. Dezvoltarea unei industrii calificate și tehnologice este crucială în acest sens.
Provocarea securității ne impune să priorizăm sectorul industrial militar, unde Ucraina poate deveni un lider mondial bazându-se pe experiența sa istorică. Producția de armament și echipament militar pentru noi și pentru viitorii noștri parteneri NATO este esențială în contextul actual al amenințărilor.
Resursele ucrainene ar trebui să fie utilizate pentru dezvoltarea unei economii tehnologice, nu pentru a alimenta vechiul model oligarhic. Avem deja exemple de succes în acest sens, cum ar fi industria ucraineană de mobilă, care a devenit un exportator important către Uniunea Europeană. La fel, putem să ne orientăm spre exportul de produse metalice, echipamente industriale și armament. De exemplu, în regiunea Donbas se găsesc depozite semnificative de litiu, esențial pentru “tranziția verde”. Ar trebui să exportăm litiu sau să atragem investiții pentru a produce baterii și alte produse de prelucrare profundă? În noua politică economică, a doua opțiune ar trebui să fie prioritizată.
Integrarea în lumea occidentală și în Uniunea Europeană ne oferă oportunități semnificative pentru sectoarele orientate spre export. În plus față de exportul de materii prime agricole către UE, Ucraina ar putea deveni o bază industrială pentru companiile europene din Asia de Est și Asia de Sud-Est care doresc să-și relocheze producția. Desigur, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să rezolvăm problemele fundamentale, cum ar fi reforma sistemului nostru judiciar.
Prin urmare, în această perioadă în care se discută reconstrucția Ucrainei după război, trebuie să ne concentrăm pe problemele și oportunitățile Ucrainei în dezvoltarea economică strategică. Fără aceasta, nu vom putea asigura securitatea pe termen lung și supraviețuirea statului și a națiunii ucrainene. Trebuie să evităm să repetăm greșelile trecutului.
Alexander Katsuba – antreprenor ucrainean, expert în domeniul energetic, proprietarul companiei ALFA GAZ.
