La fel ca iPod-ul si MySpace, blocul BRICS este un produs al optimismului benign al anilor 2000. In 2001, Goldman Sachs a inventat acronimul BRIC intr-o lucrare despre potentialul economic al Braziliei, Rusiei, Indiei si Chinei.
Cvartetul a candidat cu ideea, tinand primul sau summit in 2009. Un an mai tarziu, Africa de Sud a fost invitata sa se alature. Unii analisti se temeau ca BRICS ar putea incepe in curand sa rivalizeze cu G7, dar gruparea si-a pierdut rapid avantul. Economiile BRICS non-asiatice au stagnat in anii 2010. La summituri, blocul ar emite comunicate confuze despre Occidentul perfid – pe care Occidentul perfid le-ar ignora imediat. BRICS-ii pareau morti.
Si totusi blocul traieste. Pe 22 august, cel de-al 15-lea summit BRICS se va deschide la Johannesburg, un oras important din Africa de Sud – un partid pentru multi dintre cei mai mari alegatori swing din geopolitica. Cyril Ramaphosa, presedintele Africii de Sud, i se va alatura lideri, inclusiv Narendra Modi din India, Luiz Inacio Lula da Silva din Brazilia (cunoscut universal ca Lula) si Xi Jinping din China. Vladimir Putin nu va fi acolo personal. Daca ar fi prezent, atunci Africa de Sud, in calitate de membru al Curtii Penale Internationale, ar fi obligata sa ia masuri in baza mandatului de arestare emis de instanta pentru presedintele Rusiei in martie. Si asta ar putea strica distractia.
Intalnirea va sublinia modul in care blocul a fost intinerit de invazia Ucrainei de catre Rusia si de tensiunile crescande dintre Occident si China. Membrii BRICS, condusi de Beijing, se gandesc daca sa extinda si sa aprofundeze blocul. Unele puteri mijlocii vad grupul ca un posibil vehicul pentru interesele lor. Blocul spune ca peste 40 de tari fie au solicitat sa se alature acestuia, fie si-au exprimat interesul sa faca acest lucru.
Un „Big BRICS” ar fi o provocare pentru Occident. Dar nu este o amenintare de moarte. Eforturile Chinei de a extinde blocul dezvaluie tensiunile si contradictiile sale. O Rusia slabita este de acord cu ea, dar Brazilia, India si Africa de Sud sunt sceptice. BRICS sunt mult mai eterogene decat G7. Membrii difera din punct de vedere politic, economic si militar; extinderea ar face un echipaj pestrit si mai pestrit. Ar insemna ca, desi BRICS-urile ar putea critica ordinea internationala condusa de Occident cu o voce mai tare, s-ar lupta si mai mult sa articuleze o alternativa.
Atunci, ce tine BRICS-urile unite? La fel ca G7, grupul nu are statut sau criterii oficiale de apartenenta. Nici mortarul sau nu este produsul chimiei personale. In iunie, la o intalnire a ministrilor de externe la Cape Town, un fel de incalzire pentru evenimentul principal, corespondentul tau s-a furisat in restaurantul care gazduia pranzul demnitarilor. Salata de paste nu a fost singura vedere trista a lui shindig. Delegatiile erau imprastiate: chinezii erau prea ocupati cu intalniri, sud-africanii prea dezorganizati, brazilienii prea tarziu. Afara, Subrahmanyam Jaishankar, ministrul de externe al Indiei, a tinut tribunalul cu oficialii sai. Inauntru, Serghei Lavrov, omologul sau rus, a alaptat in tacere un pahar de vin alb.
BRICS-urile dainuie pentru ca clubul serveste mai multe functii. Unul este de a oferi membrilor o platforma pentru a critica, deseori cu justificare, modul in care institutii precum Banca Mondiala, FMI si Consiliul de Securitate al ONU elimina „sudul global”, un termen modern pentru tarile in curs de dezvoltare. In Cape Town, domnul Jaishankar a vorbit despre „concentrarea” puterii economice globale care „lasa prea multe natiuni la cheremul prea putine”. In mod ciudat, astfel de opinii au devenit mai accentuate pe masura ce ponderea BRICS in PIB-ul mondial a crescut, de la 8% in 2001 la 26% in prezent. In aceeasi perioada, ponderea G7 a scazut de la 65% la 43% (vezi graficul 1).
Clubbinitatea BRICS este, de asemenea, o sursa de prestigiu, in special pentru membrii care se lupta. In medie, PIB-ul Braziliei, Rusiei si Africii de Sud a crescut cu mai putin de 1% anual din 2013 (fata de aproximativ 6% pentru China si India). Orice analist de investitii care le-a ales astazi printre cele mai promitatoare piete emergente ar fi luat in ras de apelul ei Zoom. Dar fiind singura tara din America Latina si, respectiv, singura tara africana din grup, permite Braziliei si Africii de Sud sa proiecteze influenta continentala: domnul Ramaphosa a invitat un numar enorm de lideri africani la summitul de la Johannesburg.
Blocul ofera sprijin si in vremuri izolate. Jair Bolsonaro, fostul presedinte al Braziliei, a apelat la BRICS dupa ce aliatul sau, Donald Trump, a parasit Casa Alba. In zilele noastre, Rusia are nevoie de BRICS mai mult ca niciodata. La intalnirea ministrilor de externe, corespondentul dumneavoastra a incercat sa-l intrebe pe ambasadorul Rusiei in Africa de Sud care este scopul blocului pentru tara sa. „Pentru a ne face mai multi prieteni”, a mormait el.
Le va avea, daca China isi ia drumul. Beijingul vrea sa admita mai multe tari din sudul global. Rationamentul este aproape newtonian: adunarea Americii a aliatilor occidentali determina China sa caute o reactie egala si opusa prin intermediul BRICS. Privit din China, nu exista niciun alt bloc care ar putea fi o contrapondere pentru G7. Organizatia de Cooperare din Shanghai este prea eurasiatica. G20 este prea dominat de membrii sai occidentali. BRICS reprezinta cea mai buna petrecere. Un oficial chinez pune in contrast dorinta Beijingului pentru o „familie mare” a tarilor BRICS cu „cercul mic” al Occidentului.
Supersize Xi
Nu este prima data cand Beijingul cauta o multime mai mare. A sustinut admiterea Africii de Sud. De atunci a ridicat in repetate randuri ideea de a adauga mai multi membri, mai ales dupa invadarea Ucrainei de catre Rusia. Desi BRICS spun ca deciziile lor se bazeaza pe consens, China este greu de ignorat. Cota sa din productia BRICS a fost de 47% in 2001; astazi este de 70%. In 2022, a reprezentat 69% din totalul comertului grupului (suma importurilor si exporturilor membrilor), in crestere fata de 55% in 2001.
Blocul nu a publicat o lista oficiala a solicitantilor. Dar, ca parte a unui experiment de gandire, The Economist a numarat 18 tari care sunt posibile candidate, pe baza indeplinirii a cel putin unuia dintre cele trei criterii de la sfarsitul lunii iulie (vezi harta). In primul rand, tara a declarat ca a aplicat. In al doilea rand, oficialii sud-africani au desemnat tara drept solicitant. In al treilea rand, ministrul de externe al tarii a participat la intalnirea din Cape Town ca „prieten” al blocului, fie personal, fie virtual.
Lista de invitati include niste swingeri geopolitici din ce in ce mai aserti. Pentru Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite (EAU), aderarea la BRICS s-ar potrivi cu eforturile lor de a-si recalibra relatia cu America, aliatul lor de lunga durata, si de a se apropia de China. Bangladesh si Indonezia, la fel ca India, sunt democratii asiatice populate care pretind a fi nealiniate – si care ar putea dori, de asemenea, o oarecare protectie impotriva criticilor occidentale la adresa inregistrarilor lor privind drepturile omului. Argentina, Etiopia, Mexic si Nigeria sunt toate printre cele mai mari tari de pe continentele lor.
In cazul putin probabil in care toti cei 18 ar fi fost admisi, ar provoca cel mai bun jucator de Scrabble din lume sa vina cu un nou acronim. De asemenea, ar creste populatia tarilor BRICS de la 3,2 miliarde (41% ca pondere din lume) la 4,6 miliarde (58%), fata de 10% pentru membrii G7. Ponderea Marii BRICS din PIB-ul mondial ar creste la 34%, inca in urma fata de G7, dar de doua ori mai mare decat ponderea UE. Aceasta ar creste ponderea blocului in comertul mondial de la 18% la 27%. China ar fi totusi viata, sufletul si portofelul partidului. Ar reprezenta 55% din productia celor 23 de tari (pentru referinta, America detine 58% din G7). Ponderea Chinei in comertul global al Marilor BRICS ar fi in continuare de aproximativ jumatate (46%).
Chiar daca blocul dezbate extinderea, acesta isi adanceste relatiile existente. Pe langa summitul anual al celor mari, exista o lista din ce in ce mai lunga de intalniri care implica cadre universitare, firme, ministri, partide de guvernamant si grupuri de reflectie din membrii BRICS si tarile prietenoase cu acestia. Unele dintre acestea ar putea arata ca scuze pentru diurne. Luna trecuta, ministrul tineretului din Africa de Sud, in varsta de 74 de ani, a gazduit o intalnire a „Summitului pentru tineret BRICS”. Rusia spune ca va gazdui „Jocuri BRICS” inainte de Jocurile Olimpice de la Paris de anul viitor. Dar importanta legaturilor cu oficialii nu trebuie trecuta cu vederea, sustine Oliver Stuenkel de la Fundatia Getulio Vargas, un think-tank brazilian. „Aceste intalniri sunt adesea plictisitoare, dar le permit birocratilor sa-si globalizeze reteaua.”
Blocul BRICS are, de asemenea, eforturi mai serioase. A infiintat doua institutii financiare, pe care ministrul rus de finante le-a descris candva drept un mini-FMI si o mini-Banca Mondiala. Primul este Contingent Reserve Arrangement (CRA), care a fost convenit la summitul BRICS din 2014. Este o serie de linii swap inca netestate pentru bancile centrale pentru a obtine valuta in cazul in care au probleme cu balanta de plati.
Mini-Banca Mondiala este Noua Banca de Dezvoltare (NDB). De la infiintarea sa in 2015, a imprumutat 33 de miliarde de dolari pentru aproape 100 de proiecte. Trei noi membri s-au alaturat in ultimii trei ani: Bangladesh, Egipt si Emiratele Arabe Unite. Uruguay urmeaza sa fie admis in curand. (Un stat nu trebuie sa fie membru al BRICS pentru a se alatura bancii.)
Posibilitatea extinderii si aprofundarii gruparii este vazuta de membri ca o dovada a fortei sale. Cu toate acestea, aceste eforturi evidentiaza si diviziunile intre bande. Din punct de vedere economic si politic, BRICS-urile sunt o mizerie – adaugarea mai multor membri sau functii ar sublinia doar acest fapt.
Incepeti cu diferentele economice. PIB-ul pe persoana al celui mai sarac membru, India, este de aproximativ o cincime din cel al Chinei si Rusiei. Ultima pereche are excedente de cont curent, celelalte deficite. Rusia, un membru important al cartelului OPEC+, si Brazilia sunt exportatori net de petrol; celelalte trei depind de importuri. China gestioneaza in mod activ cursul de schimb al monedei sale; celelalte patru intervin mai rar. Si asa mai departe.
Toate acestea complica incercarea blocului de a schimba ordinea economica globala. O moneda de rezerva comuna BRICS – ceva la care dl Putin a sustinut ca lucreaza blocul in urma cu un an – s-ar prabusi la primul contact cu realitatea; niciun membru nu ar renunta la puterea detinuta de banca lor centrala. Membrii isi pastreaza in mod regulat propria putere la institutiile economice. Eforturile Africii de Sud de a avea mai multa reprezentare africana in consiliul FMI au fost respinse. China are aproximativ 40% din drepturile de vot la CRA, in conformitate cu contributia sa de capital, si a insistat asupra unei limitari a ceea ce poate primi orice tara in absenta unui program FMI.
BND a avut un inceput lent. Imprumuturile sale totale din 2015 reprezinta o treime din ceea ce s-a angajat Grupul Bancii Mondiale doar in 2021. Banca Mondiala este mai transparenta si mai responsabila decat BND, noteaza Daniel Bradlow de la Universitatea din Pretoria din Africa de Sud. Faptul ca BND emite in mare parte imprumuturi in dolari americani sau euro submineaza oarecum pretentia membrilor sai de a incerca sa reduca puterea biletului verde. O regula asigura ca cei cinci membri initiali pastreaza 55% din drepturile de vot, dezmintindu-si criticile cu privire la puterea decizionala inegala la Banca Mondiala si la FMI. „Asta nu sugereaza o banca globala-sudica cu adevarat progresiva”, spune domnul Bradlow.
Si din punct de vedere politic, sunt un grup eclectic. Rusia si China sunt autocratii care dispretuiesc libertatile liberale. Brazilia, India si Africa de Sud sunt, prin contrast, democratii zgomotoase, daca sunt viciate.
In consecinta, trio-ul are mai multe motive sa se fereasca de opinia publica. Un sondaj publicat pe 27 iulie de Centrul de Cercetare Pew, un think-tank cu sediul in Washington, DC, a constatat ca parerile negative fata de China au devenit mai comune din 2019 – si nu doar in Occident. In Africa de Sud, 40% dintre respondenti au avut o viziune nefavorabila asupra Chinei, fata de 35% in urma cu patru ani. In Brazilia si India, sentimentul nefavorabil a atins cele mai inalte niveluri de cand au inceput sondajele in 2010, respectiv 2013. In Brazilia, ponderea a crescut de la 27% la 48%; in India de la 46% la 67% (vezi graficul 2).
Democratiile sunt, de asemenea, mai dornice decat autocratiile cu privire la politici externe cu adevarat „nealiniate” – vor sa ramana swingers. Luati Africa de Sud. A infuriat Occidentul, printre altele, gazduind un exercitiu naval cu China si Rusia la prima aniversare a razboiului din Ucraina. Are ministri guvernamentali care devin plini de roua la insasi mentiunea despre Uniunea Sovietica.
Dar domnul Ramaphosa se teme sa impinga Occidentul prea departe. Cateva dintre principalele surse de investitii straine directe (ISD) ale Africii de Sud sunt puterile occidentale si gazduieste exercitii si cu tarile NATO. El doreste sa pastreze conditiile comerciale preferentiale ale Africii de Sud cu America, despre care unii din Congres au spus ca ar trebui sa fie anulate in lumina declinului guvernului sau catre Rusia.
Lula are, de asemenea, o abordare mai subtila decat colegii sai din Beijing si Moscova. El ar dori sa reduca ceea ce el vede drept rolul hegemonic al Americii in lume; de unde si entuziasmul sau pentru BRICS, pe care a contribuit la stabilirea lui in timpul primei sale mandate in anii 2000. In acelasi timp, intelege nevoia unor bune relatii cu Occidentul, care este principala sa sursa de ISD si arme. Si, desi India continua sa cumpere arme de la Rusia, isi diversifica legaturile militare si cumpara mai multe din America si Franta.
Invazia Ucrainei de catre Rusia a inradacinat liniile diplomatice in alte moduri. Accentul puternic al blocului pe suveranitate – initial o modalitate de a atrage un contrast implicit cu un Occident interventionist – pare gol cand Rusia isi invadeaza vecinul. Nici China, nici Rusia nu sustin reformele propuse de ceilalti pentru Consiliul de Securitate al ONU, din care ambii sunt membri permanenti.
O alta diviziune politica se refera la valoarea de a mentine BRICS o afacere exclusiva. Desi Lula este mai intelegator cu ideea de a primi in club lideri latino-americani care au pareri asemanatoare, cum ar fi argentinianul Alberto Fernandez (cu care este personal apropiat), cei diplomatici sunt mai sceptici. Mauro Vieira, ministrul de externe al Braziliei si diplomat de cariera, a vorbit despre necesitatea de a proteja „marca” BRICS. Africii de Sud ii place sa fie singurul reprezentant african in bloc. China ar fi incurajata de un BRICS mai mare; altii s-ar simti slabiti.
Toate aceste diferente ies in prim-plan din cauza discutiilor despre extindere. „Nu dorim sa diluam controlul asupra BRICS de la cele cinci initiale”, spune un oficial sud-african. Africa de Sud spera, in schimb, la un compromis prin care participantii sa primeasca statut de clasa a doua, simpli B-listers la petrecere. Detaliile trebuie rezolvate – ceva ce se poate intampla la summit.
Partide in razboi
Vocea critica disidenta va fi probabil cea a Indiei, avand in vedere importanta sa economica si geopolitica tot mai mare. In primele zile ale blocului, „India credea ca, cu ajutorul Rusiei, ar putea gestiona mai bine China”, spune Harsh Pant de la Observer Research Foundation, un think-tank din Delhi. Acest lucru este mai greu acum, Rusia este datorata Chinei. Si India se ingrijoreaza de unii dintre aspiranti, cum ar fi Cuba si Belarus. India se teme ca acestea ar fi mini-Rusii, repetand punctele de discutie ale Chinei.
India se vede ca un rival al Chinei pentru conducerea sudului global. Si-a folosit presedintia G20 in acest an pentru a amplifica preocuparile tarilor in curs de dezvoltare cu privire la finantarea climatica si institutiile internationale. Nu si-ar dori sa joace a doua lautareasca dupa un efort chinez de a corteza acelasi grup.
Lucrul dificil pentru India este ca nici nu vrea sa fie o petrecere. Nici nu doreste sa atraga vina pentru blocarea aspiratiilor altor tari emergente. Si isi propune sa pastreze relatii decente cu China, cu care are legaturi economice profunde si o granita lunga. Deci India procedeaza cu prudenta. Vrea sa discute despre criteriile de aderare pentru noii membri in saptamanile urmatoare, mai degraba decat sa distribuie pur si simplu bauturi de bun venit.
