Dragostea este acel celebru cuvant din patru litere care a inspirat nenumarate cantece si sonete. Dar ce este cu aceasta emotie puternica care ne face inimile sa bata, mintile sa alerge si palmele sa transpire?
„Dragostea este un sentiment puternic si este adesea putin diferit in functie de ceea ce o persoana ii da sau primeste de la persoana pe care o iubeste”, spune Heidi Moawad, MD, editor asociat la Neurologie si profesor asistent clinic la Case Western. Universitatea de rezerva.
„De exemplu, dragostea materna este adesea protectoare. Si dragostea romantica va deveni in cele din urma si protectoare pe masura ce oamenii se apropie unul de celalalt si invata vulnerabilitatile unul altuia, dar de obicei nu incepe asa.”
Indragostirea poate fi o experienta palpitanta, emotionala, dar ce se intampla exact in creierul tau cand te indragostesti? Se poate simti ca si cum creierul tau a trecut in modul vacanta fara sa-ti spui celorlalti. Dintr-o data, logica si rationalitatea par sa zboare pe fereastra si ramai cu capul plin de notiuni romantice direct dintr-un film Disney sau dintr-un roman rom-com anilor ’90.
Toate aceste sentimente fac parte din neurostiinta iubirii. Substantele chimice care va inunda creierul va pot face sa va simtiti ca si cum ati fi in varful lumii.
La o privire
A fi indragostit adesea se simte ca un high natural si exista un motiv pentru care. Dragostea este intr-adevar chimica. Schimbarile complexe din creierul nostru explica de ce simtim aceasta combinatie ametitoare de dor, dorinta si bucurie. Desi s-ar putea simti ca o experienta misterioasa sau chiar mistica, oamenii de stiinta au facut descoperiri importante despre ceea ce se intampla la nivel neurologic atunci cand esti cu capul dupa o alta persoana.
Regiunile creierului implicate in dragoste
Indiferent ce spun poetii, dragostea nu vine de fapt din inima. Desigur, a scrie versuri despre ceea ce se intampla in adancurile zonei tegmentale ventrale suna putin mai putin liric.
Datorita progreselor tehnologiei imagistice, oamenii de stiinta au acum o imagine mult mai clara a ceea ce se intampla in creier atunci cand oamenii experimenteaza dragostea.
Pentru inceput, nu este o emotie singulara. Este alcatuit din multe elemente si emotii diferite, inclusiv atractie fizica, dragoste si afectiune. Ce este, de fapt, iubirea? Aceasta a fost intrebarea pusa de nenumarati filozofi, poeti si compozitori – asa ca are sens ca si oamenii de stiinta sa se ocupe de raspunsul la ea.
Poate ca nu este surprinzator, exista de fapt multe teorii diferite despre ceea ce constituie iubirea, dar un model popular sugereaza ca aceasta implica pofta, atractie si atasament. Potrivit cercetatorilor, fiecare element implica un sistem diferit din creier.
„Fiecare dintre aceste impulsuri sunt mediate de diferite regiuni ale creierului – astfel incat lobul frontal este implicat in aspectele prosociale ale iubirii romantice, iar zona tegmentala ventrala este implicata in sentimentul de atractie de recompensa si in obtinerea unui feedback pozitiv pe care cineva de care esti atras. de asemenea, te place”, spune Moawad.
Regiunile creierului implicate in pofta si pasiune
Sentimentele de pofta provin din hipotalamusul creierului. Aceasta structura mica, de marimea unei migdale, pozitionata chiar deasupra trunchiului cerebral, este conectata la nevoi si dorinte de baza precum setea si foamea. De asemenea, controleaza procesele interne automate, cum ar fi temperatura corpului, tensiunea arteriala si ciclul de somn.
Si este o parte a creierului tau care ajuta la reglarea apetitului sexual. Declanseaza eliberarea de hormoni care cresc dorinta sexuala.
Cand regiunea hipotalamusului a creierului se lumineaza, este normal sa simti acea pasiune intensa care este caracteristica primelor luni ale unei noi aventuri.
Regiunile creierului implicate in atractie si romantism
Cand vine vorba de atractie si dragoste, doua zone specifice ale creierului joaca un rol cheie: zona tegmentala ventrala si nucleul accumbens. Ambele zone ale creierului joaca un rol esential in sistemul de recompensa al creierului. Acest sistem inunda corpul cu dopamina, un neurotransmitator care produce sentimente de euforie si placere.
De aceea, primele etape ale iubirii pot fi atat de palpitante si, uneori, chiar captivante. Este normal sa simti ca nu te poti opri din a te gandi la cealalta persoana si vrei sa fii cu ea tot timpul.
Regiunile creierului implicate in atasament
Dar dragostea inseamna mai mult decat atractie si dragoste – implica, de asemenea, atasament, afectiune si angajament, care este, in mod interesant, puternic influentat de hipotalamus.
Asta pentru ca aceasta zona a creierului secreta substante chimice care joaca un rol in stimularea increderii si a legaturilor emotionale.
Alte regiuni ale creierului implicate in dragoste
Alte zone ale creierului sunt, de asemenea, implicate in experienta noastra de dragoste – are sens atat de mult din creier este, este un sentiment atat de mare! Amigdala, de exemplu, ajuta la procesarea emotiilor pe care le traim. Acest lucru este important deoarece creeaza asocierile puternice pe care le dezvoltam in primele etape ale relatiilor romantice.
Daca pare ca gandul rational pare sa zboare pe fereastra ori de cate ori te indragostesti, poti da vina pe scaderea activitatii cortexului tau prefrontal. Cortexul prefrontal este regiunea creierului asociata cu logica si luarea deciziilor.
Cand te indragostesti de cineva, aceasta regiune a creierului tinde sa incetineasca. Acest lucru ar putea explica de ce uneori ignoram steaguri rosii si facem judecati proaste, in special in timpul acelor primele zile ale unei romante, lovite de dragoste.
Neurotransmitatori: Mesagerii chimici ai iubirii
Primele etape ale iubirii se simt adesea ca un vartej de emotii. Vedem totul prin ochelari de culoare trandafir (de aceea nu vedem steagurile rosii) si sentimentul de euforie trece peste orice altceva – dar exista un motiv important pentru care.
Cand te indragostesti, emotia declanseaza eliberarea de substante chimice precum oxitocina, vasopresina si dopamina. Anumite substante chimice sunt asociate cu diferite etape ale indragostirii.
Pofta de combustibil cu testosteron si estrogen
De multe ori ne intrebam la inceputul unei relatii: este dragoste sau doar pofta? Este nevoie de putin timp in plus pentru a-ti da seama, dar pofta este inca prezenta atunci cand esti cu adevarat indragostit.
Pofta implica dorinta de placere sexuala si satisfactie. Exista o baza evolutiva pentru nevoia noastra de a ne reproduce, motiv pentru care, ca si celelalte nevoi de baza ale noastre, hipotalamusul este puternic implicat in acest aspect al indragostirii.
Hipotalamusul stimuleaza testiculele si ovarele pentru a elibera hormonii sexuali testosteron si estrogen. Ambele joaca un rol in alimentarea sentimentelor de pasiune si pofta.
Dopamina, norepinefrina si serotonina recompenseaza dragostea
Atractia este conectata la sistemul de recompensa al creierului, care implica substantele chimice ale creierului, dopamina, norepinefrina si serotonina. Dopamina este hormonul „bunului”, deoarece ne face sa traim senzatii de placere. Noradrenalina este, de asemenea, eliberata, ceea ce ne face sa ne simtim euforici si contribuie la modul in care ne putem simti ametiti si entuziasmati in primele etape ale dragostei. Cu toate acestea, acest neurochimic poate alimenta si sentimentele de anxietate.
In timp ce creierul se confrunta cu un aflux al acestor asa-numite „substante chimice ale iubirii”, exista si o scadere a unui neurotransmitator important numit serotonina. Probabil ca esti familiarizat cu rolul serotoninei in starea de spirit, dar este, de asemenea, conectat la ganduri intruzive si anxioase.
Nivelurile scazute de substanta chimica a serotoninei au fost legate de cresterea anxietatii si a tulburarii obsesiv-compulsive.
Daca te-ai trezit vreodata obsedat de fiecare lucru marunt pe care l-a spus sau facut noul tau partener romantic, poti da vina pe aceasta scadere a serotoninei.
Oxitocina si vasopresina promoveaza legarea
Pe masura ce relatiile progreseaza, entuziasmul ametitor al iubirii timpurii este temperat de un angajament mai profund si mai intim. Acest lucru este influentat de o schimbare a substantelor chimice care sunt eliberate in creier. Dopamina si norepinefrina incep sa scada, iar alti doi hormoni sunt in centrul atentiei: oxitocina si vasopresina.
- Oxitocina este produsa de hipotalamusul creierului si uneori este denumita „hormonul imbratisarii”. Este eliberat in timpul sexului, nasterii si alaptarii si ajuta la promovarea legaturii si a conexiunii emotionale.
- Se crede, de asemenea, ca vasopresina joaca un rol important in legaturile sociale. Se crede ca promoveaza atasamentul si comportamentele de protectie.
„Dragostea romantica este adesea dependenta de procesele mentale prosociale – ceea ce implica daca o persoana crede ca a avea o relatie romantica cu o anumita persoana va fi acceptata sau admirata in cercul sau social”, spune Moawad.
Pe masura ce relatiile progreseaza, aceste procese prosociale devin din ce in ce mai importante in experienta noastra de iubire.
Cand sentimentele sunt reciproce, iar oamenii simt ca sunt iubiti, hormoni precum dopamina si oxitocina ofera feedback pozitiv, care poate face o persoana sa simta un sentiment de entuziasm, fericire si multumire.
Unele cercetari sugereaza ca interactiunea dintre vasopresina si oxitocina este cea care ajuta la mentinerea iubirii romantice, motiv pentru care este atat de importanta pentru relatiile pe termen lung.
Schimbari emotionale si comportamentale: impactul iubirii
Indragostirea se poate simti ca un roller coaster de emotii in timp ce treci prin inalturi palpitante si rasturnari neasteptate. Nu toata lumea experimenteaza aceleasi schimbari emotionale sau comportamentale atunci cand prind sentimente pentru cineva, dar experientele comune includ:
- Fericire si euforie : Stadiile incipiente ale iubirii pot fi una dintre experientele de varf ale vietii. Poate fi o perioada de euforie intensa si fericire.
- Sentimente intense : emotiile tale s-ar putea simti mai intense si mai profunde decat oricand. Aceasta le include pe cele pozitive, precum dragostea si pofta, dar si pe cele negative, precum anxietatea sau gelozia.
- Schimbari in prioritati : de multe ori experimentam o schimbare in prioritatile si angajamentele noastre, in special in primele etape ale unei relatii. Acest lucru va poate ajuta sa va intariti conexiunea cu noul partener, dar uneori se poate intampla in detrimentul altor persoane si al responsabilitatilor din viata ta.
Desi adesea ne gandim la dragoste in termeni pozitivi, nu este intotdeauna soare si trandafiri. Dragostea poate avea uneori o latura mai intunecata, inclusiv sentimente de ranire, gelozie, irationalitate si alte emotii provocatoare.
Goana de dopamina care ne face sa ne simtim nebuneste indragostiti de cineva ne poate lasa si sa ne simtim descurajati atunci cand suntem despartiti.
Dupa cum se spune, cu totii suntem prosti indragostiti, ceea ce o putem invinui partial pe scaderea activitatii in zone ale creierului legate de gandirea rationala si constientizarea de sine.
Mostenirea de durata a iubirii: efecte pe termen lung asupra creierului si a relatiilor
Schimbarile neurologice din creier atunci cand ne indragostim nu sunt doar un efect temporar. Experimentarea dragostei, in special a dragostei romantice, poate avea efecte puternice pe termen lung asupra creierului.
- Legaturi mai puternice : schimbarile chimice pe care le experimentam atunci cand ne indragostim promoveaza legatura, iar aceste schimbari pot ajuta creierul sa fie mai in acord cu oamenii care conteaza cel mai mult pentru noi.
- Imbunatatirea capacitatii de raspuns : am putea experimenta si schimbari in caile neuronale ale creierului, recablarea unor conexiuni si intarirea altora. Astfel de schimbari ne pot conecta mai mult la nevoile celor pe care ii iubim si ne pot imbunatati capacitatea de a relationa cu ei in anii urmatori.
- Satisfactie crescuta : Schimbarile in sistemul de recompensa al creierului inseamna ca relatiile noastre cu cei pe care ii iubim aduc motivatie si placere in viata noastra. Acest lucru ne poate ajuta sa ne simtim mai multumiti in relatiile noastre pe termen lung.
- O mai buna functionare cognitiva : Dragostea este, de asemenea, asociata cu imbunatatiri ale anumitor functii cognitive, cum ar fi memoria.
- Rezilienta mai mare la stres : ii ajuta pe oameni sa faca fata mai eficient stresului, stimuland o rezistenta mai mare in fata provocarilor vietii.
Fiecare relatie este diferita, iar propria ta experienta cu dragostea poate varia in functie de natura si calitatea relatiei tale. Cu toate acestea, s-a demonstrat ca relatiile sanatoase, pe termen lung, au o gama larga de efecte pozitive asupra sanatatii.
Dragostea iti poate schimba creierul si, in multe cazuri, iti poate afecta profund bunastarea pentru anii urmatori.
Imaginea de ansamblu a iubirii si neurostiintei
Poate ca nu suna deosebit de romantic, dar neurotransmitatorii, hormonii si hipotalamusul (impreuna cu alte regiuni ale creierului) sunt cei care stau in centrul oricarei povesti de dragoste.
Dopamina – acel hormon de „a te simti bine” care provoaca sentimente de euforie si placere – este fara indoiala vedeta spectacolului, dar dragostea nu este o piesa intr-un act. Si alte substante chimice joaca un rol, inclusiv oxitocina, serotonina, estrogenul si testosteronul.
De asemenea, este important sa recunoastem ca, in timp ce dragostea poate aparea sub diferite forme, cercetarile arata, de asemenea, ca aceste forme de iubire pot impartasi mecanismele neurobiologice care stau la baza. De exemplu, un studiu a constatat ca dragostea materna si cea pasionala cresc activitatea in zona tegmentala ventrala.
Cand ne indragostim de cineva, regiunile cheie ale creierului se lumineaza ca orizontul unui oras aglomerat noaptea. Zona tegmentala ventrala inunda creierul cu dopamina. Sistemul de recompense al creierului intra in exces, procesand aceste senzatii pline de satisfactie si legand avantul pasiunii cu alte emotii complexe precum atasamentul si empatia. De aceea s-ar putea sa te simti dependent de acea persoana speciala la care nu te poti opri sa te gandesti.
Creierul indragostit este pasional, euforic si uneori putin irational. Dragostea nu este statica, totusi. Se poate schimba si schimba de-a lungul timpului, de la emotiile mari ale unei pasiuni pana la scaderile devastatoare ale geloziei si dorului.
Desi dragostea nu vine de fapt din inima, te poti linisti stiind ca povestea ta de dragoste este scrisa in chimia si functia a ceva mult mai complex – creierul tau.
