Timp de trei decenii, Kurdistanul a avut un boom, in timp ce restul Irakului s-a spulberat. Regiunea a avut cea mai rapida crestere economica a tarii. A construit complexe petroliere moderne, hoteluri si autostrazi.
Cu un vot in favoarea independentei intr-un referendum din 2017, viitorul acesteia parea stralucitor. La sase ani de la acel vis s-a stins. Macaralele care s-au rotit deasupra unor conurbatii intinse sunt parcate pe mosii pe jumatate terminate. Si pe masura ce capitala Irakului, Bagdad, revine datorita securitatii imbunatatite si veniturilor din petrol, conducatorii sai distrug autonomia Kurdistanului. Dupa 30 de ani de autoguvernare, economia kurzilor, granitele, teritoriile disputate si politica sunt in mare parte din nou sub control central. Guvernul regional kurd (krg) isi pierde puterea, spune un diplomat occidental care monitorizeaza evolutiile de la Bagdad: „Exista riscul ca proiectul Kurdistan sa esueze”.
Kurzii sunt in mare parte de vina. Cercetele dintre cele doua familii feudale ale lor – barzanii care stapanesc in vest si talabanii in est – s-au intensificat. Incepand cu 2017, liderii lor au transferat puterea unor fii inflacarati cu personalitati in conflict. Partidele lor – Partidul Democrat din Kurdistanul Barzanis (KDP) si Uniunea Patriotica din Kurdistan (PUK) a lui Talabanis – se lupta pentru resursele diminuate. Ministrii lor voteaza adesea impotriva fiecaruia in cabinetul de la Bagdad.
Puk, cel mai slab dintre cei doi, face apel deschis la Bagdad pentru sprijin. „Irakul este mai bun decat Kurdistanul”, spune liderul partidului, Bafel Talabani. In ciuda indemnurilor occidentale, cele doua partide refuza sa-si uneasca fortele separate, cunoscute de ambele parti sub numele de Peshmerga. Asasinarile cadrelor reciproce au reluat.
Ultima sesiune a parlamentului kurd s-a incheiat intr-o cearta televizata. Si pe masura ce nemultumirea kurzilor fata de luptele interioare creste, liderii lor devin din ce in ce mai opresivi. Alegerile stabilite pentru anul trecut au fost amanate cel mai devreme pana in februarie 2024. Libertatea presei, candva un semn distinctiv al regiunii kurde, a fost restrictionata.
Guvernul irakian de la Bagdad profita de aceasta rivalitate pentru a recupera puterea pe care a pierdut-o dupa ce kurzii s-au ridicat impotriva vechiului dictator al Irakului, Saddam Hussein, in 1991. A inceput cu bani. La inceputul acestui an, Curtea Suprema a folosit o hotarare de arbitraj international de la Paris pentru a scoate in afara legii vanzarile de petrol kurde, deposedandu-i pe kurzi de veniturile pe care le obtin din vanzarea a 450.000 de barili pe zi. Salariile kurzilor depind acum de indemnizatia lunara pe care Bagdadul o plateste guvernului regional. Liderii kurzi care odinioara au evitat Bagdadul se indreapta acum in capitala pentru a pleda pentru ajutor. In cei patru ani sai ca presedinte al KRG, Nechirvan Barzani a efectuat zece vizite oficiale la Bagdad; predecesorul si unchiul sau, Masoud Barzani, a facut unul in 15 ani. Conform unui nou buget national adoptat in iunie, oricare dintre provincii ale Krg poate acum sa caute finantare directa de la Bagdad.
Guvernul de la Bagdad preia, de asemenea, controlul asupra granitelor kurzilor. A stationat paznici la punctele de trecere si aeroporturile Krg, dandu-i de fapt dreptul de veto asupra cine poate intra si iesi. Sotii Talabani inca buzunara veniturile din afluxul de masini si din tigarile introduse ilegal din Iran, dar nu pentru mult timp, spune un oficial irakian. Suspendarea de catre Turcia a achizitiilor de petrol din Irak i-a costat pe kurzi si taxele de tranzit pe care le castigau din astfel de tranzactii (o instanta internationala a considerat ca Turcia importase petrol de la KRG fara consimtamantul Irakului si a acordat Irakului o compensatie de aproximativ 1,5 miliarde de dolari).
La sud, armata irakiana si militiile siite asociate isi consolideaza stapanirea asupra teritoriilor disputate pe care le-au reluat de la kurzi dupa referendumul din 2017. De atunci, ei au reinnoit demografia incurajand arabii sa se stabileasca pe terenurile revendicate de kurzi. Daca referendumul ar avea loc astazi, kurzii ar putea sa nu mai fie majoritari.
Cel mai daunator, poate, este reafirmarea suprematiei legale de catre statul irakian. In mai, Curtea Suprema a declarat neconstitutionala decizia Kurdistanului de a amana alegerile si a ordonat inlocuirea comisiei electorale kurde cu cea a Irakului. Kurdistanul isi pierde, de asemenea, statutul de refugiu pentru activistii irakieni in fuga. Anul trecut, oamenii de securitate kurzi au arestat un cercetator irakian care lucra pentru un think-tank american si l-au predat la Bagdad. Angajatorii din sectorul formal al KRG au acum nevoie de angajati pentru a obtine autorizatia de securitate din capitala.
Din punct de vedere cultural, progresele Bagdadului sunt, de asemenea, afectate. Timp de trei decenii, kurzii si-au promovat propria limba si au anulat vechiul program baasist de arabizare. O generatie a uitat sa vorbeasca araba. Dar se intoarce. Fiul unui lider kurd sa adresat audientei la ceremonia de absolvire a unei universitati locale in limba araba. Pe masura ce legaturile cu Bagdadul se strang, sectorul privat al Kurdistanului are nevoie acum de noi angajati pentru a vorbi si el. Si este din nou pe vitrinele magazinelor din capitala kurzilor, Erbil, deoarece un aflux de sudici a scos proprietati goale la pret redus. „Arabii sunt o oportunitate de afaceri”, spune un consultant de risc kurd. „Dar si o amenintare.”
Lucrurile se destrama
In timp ce influenta arabilor irakieni creste in Kurdistan, parghia kurzilor in capitala slabeste. Fractiunile siite pro-iraniene care domina guvernul central ii elibereaza pe liderii kurzi, impreuna cu celelalte minoritati din Irak, precum arabii si crestinii sunniti. Presedintele Irakului, o sinecura pentru un kurd, are puterea unei marionete, spun oficialii din Bagdad.
Pe vremuri, kurzii ar fi putut privi spre Occident pentru salvare. Puterile occidentale au creat un refugiu sigur pentru kurzi dupa razboiul din Golf din 1991, cu o zona de excludere a zborului neaprobata. Dar si interesul occidental a scazut. Kurzii si-au pierdut zona de excludere a zborului cand America a ocupat Irakul in 2003. Si, desi americanii inca mai pastreaza o baza aeriana in Kurdistan, la Harir, la 65 km nord de Erbil, kurzii se plang ca nu ofera sprijin atunci cand siitii iranieni le lanseaza rachete si drone. . Un nou consulat american vast la Erbil are intarziere. Inertia Occidentului pune la indoiala puterea aliantei, se ingrijoreaza un oficial kurd.
Kurzii mai au de jucat niste carti. Ei au facut propuneri catre chinezi, care urmeaza sa construiasca baraje, o fabrica de ciment si o dezvoltare imobiliara de 5 miliarde de dolari in afara Erbilului. Kurzii pot folosi si amenintarea unui numar mare de refugiati pentru a zgudui Occidentul. O preluare completa a Kurdistanului de catre centrul Irakului ar putea declansa un exod catre Turcia si de acolo catre Europa.
